Alaltăseară, așa era, o fostă seară față de cea precedentă în care m-am gândit la tine, o seară cu iz primă-
văratec, ai sunat fantomatic la interfonul meu(ca în unele
din versurile mele) și aduceai cu fantoma unei mari iubiri:
încărcată cu feminitate debordantă, iar eu, eram izbit de
alburiul tău de fantomă și retrăiam, umbrit de timiditate, aidoma vremurile dragostei ce păreau să se perpetue parcă
pentru a mă reîmpăca cu trecutul.
Neasemuit de gingașă ai bâguit scuze de parcă m-ai fi
găsit gol la duș, eu eram gol dar pe dinăuntru deoarece mi se scurse toată ființa lăsându-mi în inimă temerea că așa,
fantomă cum mi te arătai, aș fi putut fi cuprins de iubirea iubirilor, continuitatea unui dar căpătat de demult dar păs-
trat pentru a-și spori prețiozitatea.
Dormeam or cădeam în transă în fața frumuseții tale, o
frumusețe dată și accentuată de feminitate feciorelnică, și-
mi apăreai ca o nălucă tulburându-mă cu erotismul tău:specialitatea ta de a te deschide în fața mea prin sfio-
șenie îmi dă fiori, fiorii tulburători încercați de atâtea
ori parcă față de altă fantomă care totuși parcă îți semăna,
și mă trezesc brusc de parcă se întâmplă chiar în seara în care postez în calculator...sunetul interfonului să-mi invadeze casa și eu să ies din nou dar să te invit de astă
dată să intri, să fii cu mine, să mă las îmbătat de albul dragostei tale fantomatice ca să mă lecui, să nu mai călăto-
resc în timpuri apuse în regăsirea unei alte năluci, una super-îndrăgită:un tablou ce se arată undeva pe țărmul mării unde stăteau sub soarele nostru o mamă și fiica sa....
deosebit de năuc eram atunci când știam că m-ai citit, că
m-ai intuit, că ai luat inițiativa de a mi te dărui cu acea ardoare dublată de ființa ta pământeană și în conturul inimii tale fantomatice care, totuși batea alert, iar eu în secundele alea de eternă fericire am sesizat un, un tremur al degetelor tale trădat de unghiile lungi , albe, superb
îngrijite, aidoma celor de nălucă.
Alaltăseară iubeam fantoma, în seara asta și în alte seri iubesc aceeași fantomă dar metarmofoza de la fantoma-fată, femeie la femeia-femeie e un punct de plecare, un punct nodal în care libertatea ta la inițiativă mi-a dat o libertate doar intuitivă și sunetul interfonului a declanșat la mine speculații pe care le contruiam timid,re-ținut de imposibilitatea de a fi , pe atunci liber, cum sunt
acum sub aripile puse de tine.