Cu burtica plină de bomboanele ronțăite ieri, Doru a adormit visând la un tort uriaș pe care, doisprezece lumânărele ghidușe împletesc povești cu dragoni, ciclopi, prinți și spiriduși extratereștri.
Pe acest tărâm fermecat, Doru împărățește cu seriozitate.
Culorile sale năzdrăvane pun bujori în obrajii ciclopilor pașnici și colțuri de primăvară în suflete.
A descoperit că magia folosirii cuvântului este una aparte, de aceea, și-a propus să devină un maestru- vrăjitor. Poțiunile sale fermecate au plecat deja în patru zări, la diferite concursuri.
Din Franța, a venit deja o confirmare, povestirea despre spiridușii extratereștri a primit premiul juriului, pe celelalte le așteaptă, plin de speranță.
Deosebit de ambițios, perseverent și talentat, micul vrăjitor vrea să afle, să învețe și să-și perfecționeze scrisul.
De aceea, a fost deosebit de entuziasmat descoperind Agonia, locul în care oamenii mari împărtășesc aceeași pasiune cu a lui.
Până una- alta, micul vrăjitor, Doru Emanuel Iconar împlinește astăzi doisprezece ani.
Am ținut să-i dăruiesc câteva scufii pentru creioanele sale năzdrăvane și o îmbrățișare caldă din inima Agoniei, acest organism uriaș, unde, înainte de orice, eu am avut șansa să cunosc oameni care mi-au atins sufletul, îmbogățindu-mă.
O să-i urez la mulți ani, așezând două benghiuri roz pe gropițele-i din obraji, leac folosit preventiv împotriva deochiului:))! Să-ți fie pasul ușor și urmele adânci, Doru!

Dacă vreți să îl cunoașteți mai bine, înainte să ciocniți un pahar de șampanie fără alcool, împreună cu el, pagina lui se află aici