domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în abanos vioara
să nu mai trăim roșul permanent

eu nu am suflet din esență tare
e ca o urmă pe o partitură interpretată stângaci

nu mai e timp pentru vioară domnule stradivarius
spectatorii au părăsit loja
înainte de primul dezacord
ascultă doar simfonia rațiunii
într-un preludiu al silogismelor imperiale

simțirea nu mai poate fi audiată la ateneu
luminații sunt surzi la cordul deschis
încastelați în aceeași existență labirintică

așteaptă un alt kafka

domnule stradivarius să păstram cireșii nesculptați
vor rămâne pentru cei ce nu ascultă lumina