Asa cum faptul de a ne fi nascut este o intimplare independenta de vointa noastra, se intimpla la fel si cu iubirea. Vine si pleaca dupa cum vrea ea, orice artificii am incerca noi intru preluarea controlului asupra propriului destin.
Adevarul e ca nu avem nici un control oricit ne-am dori noi de cerebrali, rationali ori cum s-o mai fi numind asta.
Traieste omu' linistit, isi vede de viata lui, de slujba lui, de catelu', pisica, animalutu' lui, de vecinu' de la doi care iar a venit acasa cherchelit si si-a scos famelia in drum, de micile lui tabieturi, manii, hobby-uri, angoase, complexe etc. si...zdronc!!!! Cind iti e lumea mai draga vine uraganu' ala de te-nvaluie pin' te ia cu ameteala, fierbinteala, falfaiala, nauceala si te-apuci de umbli hai-hui, acu' visind-cintind-strigind-plingind-sperind-dorind, acu' amortit- rebegit-toropit-incremenit- balbait.
Cica..i se spune dragoste si face din om - ne-om; te transforma, intregeste, naruieste, in sfirsit, te face MARE sau MIC.
Ca e Julieta sau Romeo, Tristan sau Isolda, Maria sau Ion, cu totii in ghearele ei - ale IUBIRII cea nascatoare de marionete sau facatoare de mici lunatici in serie - egali; absolut identici si neputinciosi. Amestecati cu totii in aceeasi oala a iubirii , simtim , gindim si reactionam in mod identic.
Nu stiu daca asta este bine sau rau, dar pentru ca nu mi-am propus sa trag o concluzie ma multumesc a constata doar.

* O posibila concluzie ar putea veni din partea celor aflati momentan in "concediu de odihna de iubire", singuraticii lucizi - dar cine are nevoie de o concluzie??


9 mai 2002