poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-05-10 | |
Cinevaul acela rau mi-a sters mintile cu un burete si ma lasa sa ma chinui aici in iluziile astea intortocheate.In creieri nu gasesc altceva decat povesti cu finaluri Balzaciene pe care,cu siguranta nu le mai citesc decat copiii.
Fireste ca traiesc!Inca.Figura mea ma priveste familiar din oglinda cu doi ochi mari a caror sclpire curioasa cere socoteala umbrelor vinetii de nopti aiurite... -Ma aude cinevaaaaaa!?Cinevaaaaaa!?strig ca un nebun si toata casa isi dilata peretii in ecourile grotesti ale propriei mele voci.Sunt,cred ca...singur. Se pare ca nimeni n-are urechi disponibile sa si le umple cu mine. "Uita-te la el cum alerga!!!"Cu tipetele mele am reusit sa sperii un gandac care a fugit cu o viteza incredibila pentru o fiinta atat de neinsemnata si s-a ascuns sub un picior schiop de masa,asteptand acum sa fie lovit.Sau sa fie lasat sa traiasca. Ma simt ca un mic Dumnezeu.Dumnezeul gandacilor de bucatarie.Nu-i vad decat antenele caraghioase din care misca de parca ar vrea sa-mi trimita un semnal.Scarboase creaturi!Ma sprijin nonsalant cu cotul de masa si il strivesc intr-un zgomot ciudat care imi intoarce stomacul pe dos.Mi se faca greata.O grata atat de materiala incat simt cum imi umple ca un plumb tot stomacul.Demiurgului din mine i s-au atrofiat intr-o fractiune de secunda toate aripile si a cazut din cerul lui direct in trupul meu obosit strivindu-si toate oasle si arterele. Ma uit in jur si vad ca toata casa e rascolita cu josul in sus.De parca in lipsa mea ar fi intrat o gasca de hoti si ar fi cautat ceva de valoare.Chestia asta imi creaza o stare de discomfort. Nu.Nu gandul la hoti sau la chestia de valoare.Dezordinea din casa. Imi amintesc ca sunt un tip ordonat care isi tine fiecare pereche de sosete intr-o punga de plastic.Ciudat!Pentru ca de altfel nu stiu nici macar unde am fost.Cred ca nu stiu nici macar cum ma cheama. Poate nici macar nu am plecat undeva.O fi casa asta a mea!!!!? Nu-mi vine in minte decat cinevaul ala rau care a sters totul cu buretele.Ma gandesc cu atata teama la el ca la o Baba-Cloanta care calare pe o matura vine si pleaca.Cu vrajile ei cu tot.Cu rautatea ei cu tot.Imi creier imi staruie comparatia asta ciudata,ca o obsesie si un tarit enevant de telefon.Atat de enervant incat ridic receptorul si simt cum cineva imi asculta respiratia cu gura plina de batai ritmice de inima atat de familiare,ca ochii mei curiosi din oglinda: "-IARTA-MA............." Ascult prin telefon batai de inima.Deschid larg gemul bucatariei mele si vad cat de primavara poate fi afara. Sub un picior de masa schiop o pereche de antene trimite semnale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate