Aștept s-adorm iar,
somnul nu vine
l-a speriat un vis ciudat
ce trecu prin somn
la ceas când luna-și cerne mătase aurie:
"El călărind
venea râzând
se apleca ușor,
o adiere,
fără să descalece, spunând:
- să mă aștepți și mâine...
apoi,
smucind frâul
am apucat să vad din alunecarea chipului
că avea ochii închiși
- să mă aștepți și mâine
repetând
- să mă aștepți mereu...
îndepartându-se în galop neauzit
pe un drum căptusit cu câlti albaștri
pierzându-se într-un cerc umed, luminos
inotând parcă într-o lacrimă "
Dar el nu mai veni
s-a topit undeva la capătul nopții
lăsând în urmă doar chemarea de vis
ascunsă în adâncul ființei mele,
loc neștiut
unde nu calcă picior de alt gând.