iar mi s-a făcut dor de tine...

aș vrea să fii lângă mine acum, să-mi spui că „viața e frumoasă” și că „o să fie bine” și vreau ca eu să te cred... vreau să cred ceea ce-mi spui... vreau să te aud cum îmi spui... să te văd și să te ating, să simt că ești cu mine, să te simt și să te sărut... mi-e dor de sărutul tău... mi-e atât de dor de buzele tale... am atâta nevoie de o îmbrățișare... de îmbrățișarea ta...

mi-e teamă... mi-e teamă că încep să mă ascund după amintiri frumoase, pe care le transform în perfecțiuni... și voi uita că... de fapt, nu ești perfect... că nici nu vreau să fii... că te vreau așa cum ești tu și nu așa cum vreau eu să fii...

când vii acasă... să nu uiți să-mi aduci inima... și zâmbetul...