adevărat îți spun, realitatea are spinarea curbată
e greu să îmblânzești iapa asta neagră de pe care
aluneci întruna și te lovești de pământ până intri în el

te întorci îți scuturi zdravăn umerii așa apar cutremurele
ceilalți se sperie fac predicții pun la cale apocalipse apoi dau din umeri merg mai departe
tu încaleci dar realitatea nu-i o femeie oarecare realitatea ți-o trage
își întinde balele și filmul rulează din nou
blockbusterul tuturor timpurilor
personajul principal nu poți fi decât tu
când spui în șoaptă băga-mi-aș
faci dragoste cu tine și cu tot restul lumii
ce altceva poate să-nsemne iubește-ți aproapele

***

totul contează
ai auzit pe undeva că ziua cârpită cu jumătăți de măsură călare pe jumătăți de trăiri
se termină în acel punct pe care ea îl numea the point of no return
ea era un scurt-metraj ochii ei făceau imaginile să tremure
în cap îți intra filmul rupt filmul despre frig
cu scene degerate și gesturi de intelectuală infatuată
în atmosfera aceea probabil oasele lungi erau cauza oamenilor înalți te gândeai
extremitățile ei se răceau ochii derulau filmul cu pocnetul peliculei vechi
sub pătură ea se cosea pe trupul tău până la starea de tatuaj


***

adevărat îți spun, poți să sari din orice film ca dintr-un tren în viteză
poți să sari în filmul cu ea atinge-i burta nu poți decât să cazi
aluneci peste generic într-un sânge ca vinul
de aici încolo toți au un singur trup
zilnic le strângi mâna și în palmă îți rămâne un fel de gelatină care
te desenează adânc
în pielea curbată de pe spatele meu