Aș vrea ca-n dorul tău să mă înec
dar sufletul tău uscat, de corbi vânat
îmi seacă mie gura și mintea mi-o petrec
peste vechi, ciuntite drumuri ca eu să rătăcesc..

Și-n ochii tăi mi-aș fi dorit să zac
dar cu sangele tău posac și firea ta umbrită
vârf de munte aș vrea să mă prefac
să am cerul și cocorii drept ispită.

și când poate veninul are să se spargă
și negrul și urâtul de sub lumină au să se-arate
te vei vedea tu singur, însetat de dor și boală de iubire
că doar vântul cu adevărat are să te-atingă..

atunci am să plâng și eu cu tine,
dar sufletul meu și mai uscat
nu va mai putea să dea culoare
chiar și zeci de noduri de-am să fac...