Steluța primită pe Agonia la "Amintiri din Cehia", de la nimeni altul decât Adrian Suciu,(nume greu al scrisului tânăr de care știam doar din auzite), în afară de plăcute frisoane, m-a trimis fără să vreau cu gândul(chiar dacă o steluță și o recomandare nu fac cât un premiu, iar un sait nu e un concurs de artă!)la premiul pentru grafică pe care l-am luat total neașteptat la Saloanele Moldovei în 2002 de la cel mai cunoscut critic de artă român al momentului-Pavel Șușară. Zic întâmplător, pentru că atunci am dus lucrările în ultimul moment și nu am ținut cont de "recomandarea dezinteresată" a unui coleg care văzându-mi lucrările în mașină mă informase că juriul tocmai sosise și că nu mai are rost să le prezint(coleg care de fapt făcea și el parte din juriu!) dar, marele critic a reușit să impună o jurizare considerată și acum etalon, potolindu-i pe cei ce se plimbau prin sală etalând lucrările protejaților până făceau scurtă la mână (asta era și este părerea celui mai important grafician de la Chișinău, care făcuse și el atunci parte din juriu).
Și totuși câtă dreptate avea Kessler când spunea în "ceARTA", că în artele plastice nu ar trebui să se dea premii! Ar fi mai bine, cred acum, să se dea steluțe de la confrați! Hmm!!! ce teribil ar suna un sait unde să pui imagini cu picturi și să primești comentarii de calitate și ...poate steluțe!!!) Numai că pe artiștii plastici îi interesează mai puțin părerile celorlalți și mai ales saiturile unde pot să vîndă artă!
Oricum e mai democratic și mai puțin creator de frustrări să dai steluțe decât premii(mai ales în bani mulți!)
Dar dacă acel premiu mi-a adus în timp nu numai recunoaștere, obligație, imbold creativ, ci mai ales animozități, invidii, monitorizare strictă, cenzură în expoziții importante (deh, se știa în vechime că nu e bine să așezi localități la intersecții de râuri că face rău la sănătate!), steluța lui Suciu m-a făcut să descopăr adevărata poezie de pe saitul pe care expuneam și să mă întreb apoi, tot mai serios, ce căutam eu de fapt acolo, câte din poeziile scrise vor mai rămâne în calculele mele și câte vor suferi modificări!
Cât despre steluță, cred că am s-o imprim pe un caron lucios și apoi o voi înrăma ca pe diploma de brigadier a tatei de la Salva Vișeu, ca să o vadă și să se minuneze nepoții!
Cu siguranță așa voi face, când am deasupra capului poetic prima mea steluță recunoscătoare! Bineânțeles aceasta nu poate fi decât o steluță care suferind de singurătate, puțin stresată, s-a așezat cuminte peste o proză a poetului I.B., de pe Agonia, precum premiul lui Șușară care a răsplătit o grafică a membrului secției de pictură a U.A.P.România, același cu voia dumneavoastră...I.B.!