"Măi să știți că mulți vor pleca din Þară, dar puțini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă și n-or mai putea, căci Romania va fi înconjurată de flăcări".
Părintele Arsenie Boca.

Memorabila vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în România, vizită de la care se împlinesc anul acesta 10 ani.
Desigur vizita Papei Ioan Paul al II-lea, rămâne un moment istoric și odată cu ea mesajul pe care l-a adresat Poporului Român. Să ne reamintim de cuvintele sale pe care ni le-a lăsat ca moștenire :
"România grădină a Maicii Domnului".

"Romania, Gradina Maicii Domnului
… Eu, ca preot și ca frate al dumneavoastră vă spun: privirile dumneavoastră sunt primite de Hristos, care-i pe Sfânta Masă, și Dumnezeu care este în cer; toți vă privesc, și nu vă privesc ca să vă întrebe unde ați fost până acum, ci ca să se bucure cu bucurie negrăită...
- Uite-i, uite-i cum te caută, zice Maica Domnului; îi întoarce privirea Mântuitorului când vede așa ceva. Iar când vede cădere, când vede întinare, așa-i întoarce privirea, ca să nu vadă. Și când strigă cineva: Doamne, Maica Domnului(!), Doamne ajută (!), Maica Domnului, ajută (!), când vă vede prezenți la slujba Maicii Sale, atunci Mântuitorul se bucură cu bucurie negrăită, iar eu, ca preot, vă spun că-i aici, și L-ați fericit, L-ați bucurat, și cu o prezență din acestea, s-a șters absența de 45 de ani dintr-o dată, a uitat lipsa voastră, că așa-i Dumnezeu, tu faci un pas și El face o mie către tine. Asta-i proporția divină, dă ploaie peste bun și peste rău, dă soare peste drept și peste păcătos, de aceea , scumpii mei, rogu-vă eu din inimă, căutați să descoperiți, să desfaceți inima, și să împăcați într-însa o bucurie care să vă țină mult, și nu numai să vă țină așa, ci să vă hotărască, ca de acum înainte să fiți oamenii lui Dumnezeu, oamenii credinței, nu în interesul lui Dumnezeu, căci El există de la sine, ci în interesul nostru, iubiți credincioși. Da, am fost păcătoși, mai suntem, dar, iată, că Dumnezeu a semănat o mică putere la tinerii noștri, și au răsturnat o întunecime de veacuri.
Un preot vede cum se întinează lumea și simte că urmează pedeapsa lui Dumnezeu, și, frământat, se roagă cu lacrimi, întinzându-și mâinile, si zice:
- Doamne, mai iartă-i, mai dă-le timp de pocăință, nu-i prăpădi, nu-i distruge!
Îi apare în vedenie Mântuitorul, cu toată autoritatea Lui, și alături, arhanghelul Mihail, și-i spune:
- Când va suna a treia oară trâmbița lui, Mihail va pedepsi toată țara pentru păcatele ei. Preotul strigă la Maica Domnului disperat, și apare Maica Domnului, după ce de două ori se făcuse semn lui Mihail, când să se dea al treilea semn, Maica Domnului vine în față și spune:
- Oprește-te, Fiul meu, pentru rostul care-l am la tine!
Iar Mântuitorul a dat-o la o parte, și zice:
- Nu îndrăzni să mă oprești, Maica Mea, căci au păcătuit toți, nu numai poporul de rând, ci și arhiereii, și preoții, și călugării, toți au întinat jurămintele, nu mai rabd, lasă-Mă să fac dreptate!
Maica Milei, care nu are opreliște la Fiu, a îngenunchiat și-și frângea mâinile, și-i curgeau brazde de lacrimi pe obraz, și a strigat:
- Ai dreptate, Fiul meu, așa este, ai luat Trup din Trupul meu, Sânge din Sângele meu, rogu-Te, iartă-i și de data aceasta, adică, dă-le timp de pocăință, te rog, pentru rostul meu la tine.
Mântuitorul, iubiți credincioși, strigă :
M-ai biruit, Maica mea , mai biruit! În veci voi schimba dreapta mea mânie și o voi transforma în milă. Le voi trimite alți propovăduitori să-i învețe calea mântuirii !...
Și, se pare că și nouă ne trebuie așa ceva, să ne rugăm cu toții ca să ne primească pe noi, pe toți, că se poate, iubiți credincioși, se poate. Dumnezeu nu ține minte răul pe care-l fac oamenii, și, pe lângâ toate acestea, să nu uităm noi, românii, că oriunde am fi (și mă bucur că azi sunteți aici din toate părțile țării), să nu uităm câtă dragoste are Maica Domnului de țara noastră, de poporul nostru care-l iubeste, care are în el, în sufletul lui, cel mai mult din lume, biserici închinate Maicii Domnului, și cele mai multe hramuri, dedicate ei, Preacuratei.
Dragii mei, am mai spus, dar mai repet, că și Evanghelia se repetă: cinci călugări pleacă de la mănăstirea Bistrița-Baia, din Moldova, pleacă la Sfântul Munte Athos, pleacă, și n-au apucat doi km. sau trei să iasă căci apare Maica Domnului în fața lor și le spune:
- Unde mergeți, fiilor, unde vă grăbiți?
- Mergem la grădina ta, Maica Domnului, din Sfântul Munte, să ne mântuim mai ușor.
Și răspunde Maica Domnului, auziți toți:
- Întoarceți-vă înapoi, și să știți că, și "România este grădina Mea!"

Fragment din predica Părintelui Ioan Iovan, din 15 august 1992, la Manăstirea Recea.

Domnule Laurențiu Ion,
și eu acum chiar îmi doresc să-mi răspuneți, după ce ați citit acestea, ce înțelegeți prin Grădina Maicii Domnului ?
Citind și cartea pe care o am postată pe acest site, veți găsi "Mesaje" care v-ar face, și ar face pe toți "oamenii ce trebuie să simtă înainte să accepte ceva"
În ea găsiți, că: "Dumnezeu e numai dragoste și cere de la « Fiii » Săi, dragoste supremă, absolută".

"căci am impresia că îl promovați pe Dumnezeu excesiv, ceea ce nu se face"

De aceea îl promovez pe Dumnezeu excesiv și cred din tot cugetul meu, cu tot sufletul și toată ființa mea... că, merită.

"faceți-i să simtă"
Eu?... O!...dacă ași putea!!!... Da... pot să vă dau un sfat : Postul și rugăciunea poate să-i ajute pe oameni să simtă, căpătând "Înțelepciunea Cerească":

"Doamne, dă-mi mie înțelepciunea care stă aproape de scaunul Tău.
Pentru aceea m-am rugat și mi s-a dat înțelepciune, am chemat, și duhul cumințeniei a coborât în mine.
Am ținut la ea mai mult decât la sceptre și decât la tronuri și am socotit bogățiile deșarte față de ea.
N-am pus alături cu ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindcă tot aurul din lume pe lângă ea nu e decât nisip, iar argintul, înaintea ei, mi se pare noroi.
Am prețuit înțelepciunea mai mult decât sănătatea și frumusețea; am pus-o chiar înaintea luminii, fiindcă strălucirea ei nu se stinge niciodată.
Împreună cu ea mi-au venit toate bunătățile, căci în mâinile ei sunt bogății nenumărate.
Și m-am bucurat de toate acestea, căci înțelepciunea le aduce cu sine. Totuși eu nu știam că ea este născătoarea lor".



Cine este Marele Duhovnic Părintele Ioan Iovan de la Recea ?...
Un mare stâlp al Ortodoxiei noastre.
Duminică, 17 mai 2009 se împlinește un an de la trecerea la Domnul a Părintelui Ioan Iovan, duhovnicul Mănăstirii Recea, din județul Mureș.
Părintele Ioan Iovan a fost un mărturisitor al lui Hristos care a purtat cu vrednicie jugul preoției atât în vremea regimului comunist – înfruntând 9 ani de temniță – cât și după 1990, de când a slujit ca preot și duhovnic la Mănăstirea cu hramul Nașterea Maicii Domnului de la Recea, de lângă Târgu-Mureș. Părintele Ioan Iovan a fost unul dintre marii noștri duhovnici, a fost un predicator înflăcărat, dar mai ales a fost un iubitor de Liturghie, un iubitor de Hristos pe Care L-a iubit, L-a mărturisit și L-a împărtășit credincioșilor prin Sfânta Euharistie.
Un scurt portret duhovnicesc al Părintelui Ioan Iovan ni l-a făcut Părintele Jan Nicolae, ucenic al sfinției sale: - insert Jan
Câteva repere biografice
S-a născut pe data de 26 iunie 1922 în Husasău de Criș, județul Bihor, ca fiu al preotului Gavril Iovan și al preotesei Maria.
A făcut școala primară în localitatea natală, liceul în Oradea, iar apoi Facultatea de Teologie la Cluj.
În anul 1946 și-a susținut teza de licență, intitulată „Sfânta Euharistie și viața mistică”, la Facultatea de Teologie din Sibiu iar în 1947 a început doctoratul în teologie.
Râvnind după dăruirea totală în slujba lui Dumnezeu, va fi călugărit la mănăstirea Sihastru de către episcopul Antim Nica.
În 1948 este hirotonit diacon, iar un an mai târziu ieromonah pentru mănăstirea Vladimirești. Aici, în cei șapte ani de slujire a militat pentru o viață duhovnicească de mare intensitate bazată pe deasa împărtășanie. Acest lucru nu a fost însă pe placul autorităților de atunci, care l-au și arestat pe data de 30 martie 1955, condamnându-l la moarte, pedeapsă comutată apoi la închisoare pe viață.
După ce a îndurat nouă ani de grea temniță comunistă trecând prin mai multe penitenciare, îndurând chinuri cumplite ca pedeapsă pentru că își apăra credința și slujea lui Hristos, a fost în cele din urmă eliberat în anul 1964.
Caterisirea survenită în urma arestării i-a fost ridicată de către sfântul Sinod pe data de 26 iunie 1979. A slujit apoi la mănăstirile Cernica și Plumbuita din București, iar în anul 1991, după o întâlnire providențială cu IPS Andrei, a fost chemat de arhipăstorul nostru pentru a începe o lucrare duhovnicească și misionară prin punerea bazelor actualei mănăstiri de la Recea, alături de maica stareță Cristina Chichernea.
Pe data de 7 septembrie 2003, în prezența patriarhului Alexandriei, Petru al VII-lea și a Patriarhului Teoctist a avut loc sfințirea bisericii acestei minunate mănăstiri. Așa cum spunea și ierarhul nostru IPS Andrei, lucrarea duhovnicească a părintelui Ioan a fost una rodnică, iar apusul vieții lui a fost încununat de Dumnezeu cu bucuria lucrului făcut bine, lăsând în urmă o obște angajată în trăirea autentică a monahismului și slujirii lui Hristos.
A trecut la Domnul în data de 19 mai 2008, cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 86 de ani.
Veșnica lui pomenire!