poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-29 | |
Cunoscandu-te mi-am
pus deoparte copilaria intr-un raft din biblioteca si am pasit intr-o noua etapa a vieti. Necunoscutul parea fascinant si ma atragea din ce in ce mai mult . Promisiunile tale imi daruiau siguranta , speranta ,incredere deplina intr-un portret de mana a doua. Nu am putut deschide ochii din timp si iata privindu-ma in oglinda nu ma recunosc! Nu ma recunosc in scris a disparut curcubeul , gandurile intunecate predomina dar inca nu ma domina. Picaturile de fericire sau evaporat si tu o data cu ele te-ai aruncat in abis .Pamntul se cutremura ,intr-o lume plina singuratatea mi-e unica prietena cu care impart totul . Ma simt pierduta ,ma intorc la biblioteca unde mi-am ascuns copilaria , o caut in zadar,totul e prafuit copilaria a pierit. O strig , o rog sa vina inapoi dar nu apare, cesurile intregi de teama si suspin imi afirma ceva ingrozitor . Nu se mai poate intoarce mi-ai luat zambetul,fericirea,speranta,siguranta, increderea si parca nu ti-a fost de ajuns a trebuit sa o rapesti si pe ea. Te-as fi urmat oriunde in lume si am mers cu tine pana la capatul prapastiei dar nu te-am putut urma in intunericul ce mi-l aratai. Sunt singura, plang si sufletul mi-e nenorocit pornesc spre tine ,genunchii imi sunt moi , ajung la prapastie pregatita sa ma arunc in abis,nu am curaj ,renunt! Pregatita sa ma retrag alunec spre prapastie,inima se opreste, pentru cateva clipe nu respir si parca toata viata de pana atunci imi apare in fata ochilor inlacrimati. Un brat puternic , hotarat ma trage inapoi si imi reda pulsul normal. Vocea sa calda incerca sa ma linisteasca reusind cu primele cuvinte sa imprime un zambet pe fata mea stearsa. Simteam emotia unui nou inceput pe un drum care era foarte departe de acel abis plin de suferinta. Am acceptat trecutul si l-am inchis ,intorcandu-i spatele am pornit spre acest nou inceput ...portretul de astazi e autentic si in el mi-am regasit speranta ,increderea, zambetul, fericirea adevarata! Iti multumesc Madalin-imi umpli viata de fericire Te iubesc dragul meu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate