Geme pământul
pasul doare și arde
florile toate poartă culoarea lunii
pomii plâng ruginiu
dar fibra senzuală pulsează
tâmpla zvâcnește
pe secunda timpului
nu ia în seamă sezonul alteea
nici paloarea lunii
ori lacrimile copacilor
călcate de pași iscoditori
și minți bolnave.
inima vorbește tâmplei
râzând complice cerului și lacrimilor lui
toate-și revin
în această rezonanță fluidică
de la cord,spirit
până la tâmpla-n zvâcnire
pământ, verde, trup, pronie
în exaltare spre spirala albastră
nevazută ochiului terestru
o simt eu cu tine
și tu cu mine; e suficient.