poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-14 | |
știi, ai plecat, de fapt mă îndoiesc de o posibilă venire a ta, doar eu vin, eu sunt cel care bântui lumile acestea de ani și ani
fotografii de demult dând la o parte pereții undeva în spatele nașterii tale creionul care mă macină în cuvinte și tu ce te zbați între a nu fi și eu care eu? închipuirea, visul, cerșeala viscerală eu cu vorbele mele ca o aureolă străbătând atâta amar de oraș, atâta ploaie punându-te în fața mea ca pe marea aceasta nelimpezită și strig la infernalul balans să înceteze oprește-te... și mă frâng via dolorosa se pietruiește oriunde poezia tabelului de pe capacul de coca-cola câte grăsimi, câți oameni au fost multumiți, câte substanțe conține și roșul emailat întinzându-se peste reclamele imense de pe autostrăzi intru de fapt oriunde sunt vitralii sub care mă ascund de ce-ar putea să mai fie, să nu mai născocesc cădere din cădere gustul prăfuit al crucii prea grăbit făcute ca un salut indiferent, ca să am aerul că intru din întâmplare pentru că e soare și univers deasupra noastră les bourgeois sont comme les cochons, quelle style, monsieur commissaire uimire care să liniștească (mă surprind în plină dorință, carnea luând forma ta de căldură, minunat e versul tău "rotund și tare pentru degete", invidie, monstroasă gelozie și bucurie că ai scris) desigur găsim inventăm, aducem din condei, de parcă cineva ar sta să întrebe de unde, încrâncenarea cu care ne poleim neundele doar nu poți să știi cum va arăta Cel care vine și poate fi de oriunde, cu cât mai departe cu atât mai posibil să Fie (să scriu el cu majusculă, sa-l scriu?) încet încet dau jos de pe mine hainele cu care m-ai dăruit și le asez în coșul cu rufe atinse de alții dacă vreodată are să-mi fie o casă călcătura mea zguduind nicicând liniștea, prea mult stimata, dorita, prețioasa, cerșita, invocata, ruinătoarea în fond și la urma urmei, desigur că este părerea mea despre cum ne apropiem unul de altul coapsele tale strângând, tălpile răcoroase mângâindu-mi obrajii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate