vei înceta să respiri. iată primul semnal că ai trecut dincolo. vei fi ușor, mai ușor ca aerul . te vei urca la ceruri. nu e cum zice Biblia. toți ne ducem în rai. Ne rămân carcasele , aceste trupuri care acum se descompun după legea firească a lucrurilor. ai rămas fără trup, ai rămas cu ideile , cu gândurile, cu amintirile pe care acel trup ți-le-a dăruit cum a putut el mai bine. era ca un animal credincios pe care cei din rai îl numesc Akara. făcea exact totul după cum ai fi făcut un lucru oarecare din rai. era ca și cum te-ar imita . doar legile de dincolo de rai îl necăjeau să nu te asculte întru-tot.De multe ori nu înțelegeai că pur și simplu nu poate să facă totul după cum vrei tu , după cum ai fi făcut în rai.
drumul spre rai e un urcuș lin, călduț, cu brize de aer răcoros.
în rai nu e ca pe Pământ. nu ai picioare, nu ai mâini, nu ai ochi, urechi, nu ai nimic din ce ar putea fi asemănat cu trupul din care te-ai înălțat.ai ideea de mers, de pipăit, de văz, de auz de orice ai fi făcut pe Pământ . din tot ce făceai pe Pământ acum doar trebuie să-ți amintești cum era când făceai și se va întâmpla întocmai. raiul e o amintire a lumii de dincolo. doar că aici unele lucruri pe care le făceai dincolo dispar odată cu orice nevoie a lor . foamea, setea, procreația, oboseala, furia, tristetea sau orice care se întâmpla din instinct acum dispar.senzația pe care o ai e cea de a unui entuziasmat.
abia aștept să ajung dincolo!