david f. colecționa de la o vreme antichități
din plictiseală probabil

~~
în seara aceea
ea ajunse târziu avea un zâmbet vag disprețuitor privi în treacăt
un kauffman ulei pe pânză
o pendulă de podea mecanism gustav becker
îl usturau ochii tocurile cizmelor
înțepau gândurile direct prin timpane
brațele se curbau după forma trupului ei

amintiri mici ghemuite și calde

vineri - 21.44
de două zile david f. fumează în camera de la ultimul etaj în fața ușii un plic albastru
ziarele de-alaltăieri
începe carnavalul de la veneția
17 februarie

sâmbătă - 21.44
ar fi trebuit să-i mai dea o șansă dar se simțea vulnerabil stupid
odată intrase să vadă le journal d'une femme de chambre
cinemateca aproape goală un tânăr izbucnea uneori într-un râs trist o doamnă de-alături îl studia insistent nu-și feri privirea îl întrebă dacă napoleon s-a sinucis sau fusese trimis la ghilotină asta-l hotărî să plece
ieși cu o migrenă teribilă rătăci pe străzi adormi într-o stație de metrou încercând să-și amintească numele femeii
jeanne - céléstine - françoise
inutil
pe podul rialto, pe campo santa margherita se pregătea parada costumelor și măștilor. sec. XIV
nobili și curtezane

într-o duminică - 21.44
la serată purtă rochia albă cu tăietură asimetrică
o durea glezna urcă într-un suflet scara cu trupul ei mic în brațe
lumina cădea pe mijlocul patului asta îl făcea să pară adânc ca o apă
își rula ciorapul de-a lungul piciorului aerul în jurul ei deveni foarte moale vâscos coapsele păreau tăvălite în miere de jur împrejur nisip mișcător
cădea cădea și
nu voia să se mai oprească
îi citise cronicile din narnia ei îi plăcea prințul caspian
în copilărie se-ncuiase în dulap nu i-a fost teamă înăuntru mirosea călduț a scorțișoară găsi pălăriile mamei rochia de mireasă ușoară ca o piele uscată
fumă cu un soi de disperare până spre ziuă sau făcuseră dragoste
nu mai știa

***
a doua zi plecă fără urmă
o mai zări o dată în fața teatrului ningea
avea pelerina cu guler de chinchilla cizmele roșii
ar fi vrut s-o strige să-i spună că își lăsase cercelul cu perlă pe noptieră că îi mânjise cu rouge perna că mirosea toată camera a flori că o căutase peste tot și nu mai putea dormi de parfumul ei de umbra ei de făpturile ei împrăștiate în fiecare colț
ar fi vrut s-o strige

marți - 21.44
david f. măsură distanța dintre pervaz și trotuar nu-i păru sigură demult citise de două ori neranțula cu sete în aceeași zi
ne ran țu la
apoi dormi 46 de ore și
scrise a treia zi un eseu despre sinucidere ca necesitate sau a vrut s-o facă
se aplecă peste balustrada de fier zâmbi
ea n-avea gene false n-auzise de bruckner
asta i se păru minunat
purta mască aurie
la carnivale orașul gâfâia de orgia cu porumbei concerte costume baluri

stinse țigara
un fluture bezmetic se zvârcolea în perdea
la capătul străzii țipa o sirenă băteau clopotele catedralei
asta-și amintea da
foarte c l a r

***
00 . și . nuștiucât
finalul e patetic
previzibil
și-atât