poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 864 .



Pe peron, asteapta Acceleratul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SaySomething ]

2009-02-24  |     | 



Eram în gară, peronul umed se-ntindea de-alungul rochiei mele,
Și așteptam Acceleratul, spre nicăieri, o destinație ciudată
Spre nicăieri, unde lumina e albastră, unde vântul nu adie;ci arde
Spre necunoscuta lume de pământ dur.

Vântul își micșora pașii cu fiecare secundă ce trecea, pe lângă rochia mea,
Of .... , îmi smulse; eșarfa de mătase; și-o vedeam zburând, ca și-un înger spre înalt,
Se depărta de mine și de peron.

Fiecare strop de ploaie, se prelingea pe chipul meu de rouă,
Fantastic -
Fiecare secundă, bătea în mintea mea, precum un tic-tac, ascuțit
Și bărbia-mi; tremura de frig.

Credeam că am luato spre răsărit, și nu era destinația aceea de fum
De care îmi aminteam vag; și-eșarfa era pe peron; adusă de ceva bizar,
Poate un sfânt, de sufletu-mi legat
Poate o umbră din neant,
Ce-atâta filozofie acută; adusă de vânt; nu de umbre.

Ciudat, din câte știam eu; ce i-a vântul în mâini, niciodată nu-l mai revezi, întelegi?!
Doar, dacă apuci să-l prinzi de braț; așa mai salvezi, ce ți-a luat;
Un șal, un sacou, un nasture;
În cazul meu, eșarfa de mătase; ce-am primito cândva de la mama mea.

Credeam, că tot ce-mi i-a ploaia, sau noaptea, vântul sau dimineața
Niciodată, nu o să le mai am,
M-am înșelat amarnic; mi le vor aduce pe rând; și nu grăiesc în van.

Știu, că în gară pe peron, încă mai zăbovesc l- Acceleratul, spre nicăieri;
Încă mai am ochii plini de stropi de ploaie,
Încă-mi mai tremură bărbia de frig;
Din toate acestea, ceva e ciudat
Acceleratul meu spre nicăieri; întârzie să sosească
Și nu-nțeleg, de ce oare?!

Probabil: m-am ridicat din pat prea devreme ori poate prea târziu;
Probabil; acel peron, se află într-un vis de-al meu;
Probabil;mi-e dor să plec departe
într-un Accelerat, spre o destinație aparte.

Stiați, c-am realizat mult mai târziu
Nu e Acceleratul, spre destinația aparte,
Cel pe care-l așteptam pe peron în gară,
Pe-un peron, umed de ploaie:
E cursul vieții -
Ce-i întotdeauna îndreptat spre o destinație aparte -


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!