eseu-jurnal de umberto eco – pliculețul minervei, ed humanitas, 2004


~~~
câti n-au regretat apariția trenurilor, fiindcă omorau poezia lungilor călătorii cu piciorul prin pădure sau călare pe drumuri prăfuite
au apărut pe urmă cei mari care au știut să vorbească despre poezia (uneori cumplită) a trenurilor, de la tolstoi la cendrars, la butor și până la montale
e în zadar, se poate fantaza și muri din dragoste, de dor, de teamă, de surescitare și pe o navă spațială
pe de altă parte, proust îl citea pe nerval și pe urmă ne povestea cum se poate retrăi senzația unui parfum doar citind orarul trenurilor din l’île de france
până mai ieri una din problemele mele era să găsesc un program pe internet care să-mi indice ce tren trebuia să iau, și lumea va crede că e cel mai simplu lucru: există site-uri diferite, printre care cel al căilor ferate italiene, altele ale țărilor străine, și funcționează destul de bine, dar sunt limitate
cel italian ne spune cum să călătorim prin italia, dar nu cum să ajungem de la nancy la lille

~~~
până la urmă am picat din întâmplare pe un program formidabil care se numește deutsche bahn (degeaba, nemții ăștia sunt neîntrecuți în tehnică) și din care transcriu (punându-l între ghilimele) url pentru navigatorii pe rețea: http://bahn.hafas.de/bin/db.w97-/detect.exe/bin/db.w97/query.exe/e?
este un program care vă oferă toate conexiunile feroviare europene, și îmi imaginez că ar ști să vi le dea și pe cele intercontinentale, dacă trenurile ar traversa oceanele (cum vom vedea, ține cont și de noua cale ferată care trece pe sub canalul mânecii)

inutil să vă spun că veți putea afla într-o clipită care și câte trenuri există la o oră anume sau pe toată durata zilei între milano și palermo, sau între palermo și londra, sau între londra și frankfurt
programul vă va spune și cât timp durează călătoria, dacă veți avea vagoane restaurant, cușete și tot ce vă este necesar
dar o dată ajunși aici, începeți să consultați programul fără un interes special
și iată că i-am pus întrebarea cum să ajung de la frankfurt la battipaglia, și am primit răspunsuri satisfăcătoare: e posibil, și îți ia între optsprezece și douăzeci de ore, după soluția aleasă
după aceea am întrebat cum se poate ajunge de la londra la grosseto trecând prin napoli
primul itinerar durează douăzeci și nouă de ore și e banal
al doilea reușește să se întindă pe treizeci și patru de ore doar fiindcă trebuie să schimb gările la paris
al treilea e superb: 26 de ore dar sunt obligat să mă opresc la bardonecchia, alexandria, novi, viareggio, trec pin grosseto la unu noaptea (fără să mă opresc), sosesc la napoli campi flegrei, urc din nou la roma ostiense și mă reîntorc la grosseto după nouă ore
ăsta e și mai excitant, ar trebui să iau cu mine ceva de citit și un termos și nu mai știu ce

~~~
să încercăm imposibilul
cer battipaglia-roscov prin madrid
de la battipaglia la chambery prin milano, apoi paris, madrid, poitiers, nantes, rennes, morlaix și roscov
șaizeci și șase de ore de vagabondare delicioasă
a doua capodoperă mi se pare a fi battipaglia – sankt petersburg witeb (am sesizat un parfum chagallian dar nu sunt sigur) trecând prin madrid
battipaglia – paris este simplu, și e simplu paris madrid, dar aventura începe pe urmă de la madrid la bruxelles, de acolo la orscha central, până la sankt petersburg
totul în 110 ore și 34 de minute
tot atât de palpitant este madrid-roma prin varșovia
aici denumirile stațiilor, ca din poveștile idiș, te fac să visezi: warszawa wschodnia, byalystok, czeremcha, siedlce, warszawa srodmiescie, viena est, viena sud, și în fine (fulgerător parcă, fără a mai enumera amănuntele din peninsula noastră) roma termini

am găsit un traseu moscova-istambul prin lisieux (trei misticisme dintr-o lovitură) care nu e rău, dar mai puțin evocator decât aș fi crezut

după cum se vede, mi-am descoperit drogul
de mic îmi imaginam explorări aventuroase pe atlasul ținut sub bancă la ora de matematică, acum trebuie doar să urmăresc sunete vrăjite și să străbat trecători și câmpii fără a mă opri
dacă există realitatea virtuală, cu siguranță aceasta e
pentru a rămâne nopți întregi în fața computerului, va trebui să mă aprovizionez cu băuturi tari, după locurile diferite pe care le vizitez, cu pipe și chiar narghilele, haine îmblănite și sobițe
dacă totul merge bine poate dau și peste o crimă din orient expres

între o stație și alta o voi întâlni pe madona din sleeping-cars, palidă și cu nările fremătătoare, cu buzele roșii ca o rană, care trag cu voluptate din subțiri țigări rusești?