spre țărmul zilei
valul de stele se retrage-n mine

s-a deschis dimineața ca o fereastră
stoluri de imagini îmi survolează tăcerea

zânele pământului urcă spre cer
ajunse în trunchuri de tei
scot degete sub formă de mugur

zăpada scâncește
bolnavă de soare
întinsă pe velința frunzelor moarte

pârâul deșteptat
duce spre mare
povestea visului său iernatic

un prunc zglobiu
zefirul
îmi însoțește pasul