Cu pletele-n vânt... simt,
Simt marea, luna, te simt mai aproape,
Pământul nud, sau poate mi-e nudă chiar moartea,
Ascult, ascult pașii tăi, o umbră-n otravă:
Cu alge în mine și alge pe plajă,
Fii tu briza mării ce-mi arde în vine,
Iubesc și mi-e teamă de mine,
Calc zâmbete, uit de uitarea ce doare,
Cu pletele-n vânt, te caut și-mi pare,
Cuțitul aproape de piept...
Cuptor de carne vie sunt,
M-adulmecă sângele mării, cu pletele-n vânt
Culoarea durerii: aștept... te caut și râd,
Râd iarăși, râd iarăși când plâng,
Amurg de meduze-n curând, te caut în mine și plâng
Și plâng și pletele-n vânt, o moară-n care mă înnec
Candoare de inimi în piept... mi-e somn
Un foc de oase-n orice om, iar tu:
O plajă de-amintiri, sărutul sec
Și-n somn pierdute-s pletele și-ncerc
Incerc să mai fiu om... măcar o zi
Simt cum... clădit-am cu inima, trupuri de ceară,
Clădit-am și inimi în mine
Și ochi și venin în suspine,
Agnostică boală...
Parfum de-adormite cascade,
Mirosul de viață în plante,
Mor vii și mor moarte, mor toate,
Mi-e sete de ploi pendulante,
Ce macină-n mine...
Mă pierd precum luna în noapte,
Destram în dezgust, universul,
Dă-mi aripi să-mi numere mersul,
Să-mi numere pașii aproape,
Metalice inimi agonic trăiesc,
In angrenaj uman, ebrietate,
Alcoolici toți și alcool în toate
Și zi de zi mă desenez, uman...
Trăiesc barbar și trec prin mine oameni:
Văd, simt, dar totu-i un cancan
Și parc-ar fi păpuși de portelan,
Elastic ud în minți canonizate.