Te implici până la sânge
în a-mi pescui
scaieții
din a șasea viață.
Ești pe punctul
de a-mi gauri karma
cu glasul tău ce sparge victoriile-n clipe
și-mi pare
că ceasul
se țicnește
printre atâtea socializări de care sunt datoare.

Prinde-mă cu pântecul tău,
ascultă violoncelul
străpuns de înserare,
îți voi simți de pe umeri
lipiciul de spumă marină.
Încremenită,
străjuiesc fântânile ce-mi ard în brațe,
este modul firesc
de a-ți plănui urmași.