Vali Nițu este pentru mine un homo faber, un intelectual care n-are stare, în permanență dorindu-și autodepășirea. Și ca poet, și ca om de presă.
Când l-am descoperit în ipostaza de poet am avut sentimentul că am descoperit un poeta vates. Și nu a fost o părere, pentru că Vali Nițu are viziuni exprimate, nu odată, în de profundis, lirica lui fiind una a stărilor existențiale, de unde și o filosofie lesne decriptabilă din substanța fiecărei piese poetice din acest volum sugestiv titrat „Trăgând înapoi o noapte”.
Ei bine, Vali Nițu asta și face în poetica sa, încearcă să se elibereze pe sine de spaima escatologică, și, astfel, prin puterea de sugestie să-i elibereze și pe cititorii săi, oferindu-le, în schimb lumina speranței și a iubirii.
Iată o excelentă strofă dintr-o poezie autodefinitorie pentru starea de a fi, ceea ce spuneam, un poeta vates:
„Mâna mea va-nopta-n cuvinte
Trăgând înapoi o noapte
Logodită-n șoapte
De dragoste...”
Este un final de strofă sugerând un anacolut. Este o trimitere, dacă vreți, spre un orizont deschis care lasă loc acelor șoapte ce mâine vor fi o zare a altor zori de ziuă înveșmântată în albastrele mătăsuri ale iubirii. Sau în același ton de stări evanescente, metafora fiind un vehicul simpatetic:
„Scriu un vers de dor
Ascuns sub tăcere
Și ploaia cădea ca o lacrimă
Din cerul său de vreme...”
Vali Nițu a avut înțelepciunea de a nu se fi grăbit – aplicând productiv și în profit, ca experiență lirică, principiul latin festina lente, de a se fi supus acelei răbdări argheziene de a-și așterne numele pe-o carte atunci când fructul este copt. De aici și deplinătatea versurilor din prima secțiune a acestui volum de debut. Nu, nu aș zice altfel, ci mai corect gândindu-mă la vârsta agonisită în clepsidră: un volum al afirmării de la întâia întâlnire cu cititorii. Ca o carte de vizită inducând încredere celor cărora le este oferită.
Și dacă atunci când l-am descoperit în ipostaza sa de poet – reiterez, de poeta vates – Vali Nițu a fost o surpriză, acum este, și cutez s-o spun fără opreliște, o certitudine.
Dar așa, cum spuneam, Vali Nițu este și un infatigabil om de presă. Și, încă unul de bună reputație. Este infatigabil pentru că, într-o vreme de turbulențe politice și economice, a inițiat și ține temerar o gazetă de impact, chiar așa se numește – „Impact”. O gazetă în care Vali Nițu a exersat și-și exersează vocația sa, indubitabilă, de jurnalist angajat într-o bătălie pe care o poartă în picioare. Cu demnitate, adică. Iar tabletele sale – editoriale ale persuadantei sale publicații - , nu odată vitriolante, au darul, care este un merit al forței creative a autorului lor, de a fi sintetice și de a lovi drept la țintă. Însă, jurnalistul Vali Nițu – de la o vreme și un inteligent telejurnalist, realizator de talk-show-uri stârnitoare de interes – este un frenetic în gestică. Nu-și cenzurează curajul verbului, el îl mânuiește ca pe-o floretă cu o eleganță de aristocrat al cuvântului. Ca în această tabletă:
„În aerul cald al camerei o scoică albastră atinge, prin sărutul pătimaș, ramul sufletului alinându-i licărul de viață. Mâinile lui, rugă spre cer, cheamă marea. Își apropie buzele de scoică și o așeză pe cel mai superb val, trezindu-se zâmbet într-o noapte de noiembrie”.
Vali Nițu – ECCE HOMO! Un poet și un jurnalist care, la acest început de mileniu, este – și depun acum mărturie – un nume care rezonează înalt în orizontul istoric al Târgoviștei culturale.

Dr. George Coandă, Membru al Academiei Americano-Române de Arte și Științe din S.U.A. și al Uniunii Scriitorilor din România.