poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2202 .



Scrisoare
personale [ Jurnal ]
daca e scrisoare adrisantu necunoscut

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lebragia ]

2002-10-02  |     | 



De citeva zile mi-e tare dor de tine. Mi-e dor , desi, recunosc, ai fost mereu aici cu mine. Cum poate sa-ti fie dor de cineva aflat in permanenta cu tine?
Nu sint "circotasa" si pentru ca vreau sa-mi demonstrez mie si lumii ca sint altfel decit toate celelalte femei vietuiesc banal, intr-o normalitate calduta. Se pare ca m-am schimbat mult in ultima vreme.
Unii se declara multumiti ca mi-am revenit.
Altii se intreaba ce mi se intimpla.
Eu nu ma recunosc.
Traiesc cu mine straina de cea care am devenit. Plutesc in zi ca in castron cu supa calduta in care, uneori, cineva agita o lingura stirnind furtuni.
Aiurea, bat cimpii.

Singurul lucru concret si pe care tu nu il vei afla este ca imi lipsesti. Imi lipsesti in toate clipele in care ma urasc pentru ca te iubesc, in care ma cert pentru ca ma agat de acel Atunci in care nu eram straina. Atunci stiam cine sint.

Imi staruie in memorie felul in care tu spui Atunci. Cu zimbet mai mult trist decit ironic imi dau seama ca acest Atunci se intimpla intr-un alt timp, un alt existent.
Atunci - cutia cu prafuite amintiri ale unei femei ..normale. ( ? ) hmmm...iar ironie. Cel putin asta ma impiedica sa cad din castronul de supa in siropul de zmeura. Hee heeeiii, vorba bunicii:
- mai fata, ai tu grija de tine ca altcineva...cum iti asterni asa dormi.
Atunci, dadeam din umeri
- ei si mata, bunica !?
Uite ca azi mi-am amintit vorba ei.

Ha haaa..sint incoerenta, dar cui ii pasa? Cine are pretentii de logica la o femeie? ? auto/ironie.

Dragule, am sa-ti spun un secret: A VENIT PRIMAVARA !!
E tirziu, miezul noptii deja. Concertul infernal al broastelor si citiva vampiri/tintari insetati de singe proaspat imi intrerup sirul si asa ilogic al gindurilor. Da, a venit primavara. Si am uitat fereastra deschisa.

Trosc !! o miscare bine plasata si bestia a trecut in nefiinta.

Pe peretele proaspat-alb se lateste isteric o pata de singe. Sub privirile-mi fascinate pata ia forma unei lalele rosii. La fel de rosie ca laleaua ce am zarit-o azi in gradina aceea. O curte mare, plina de o iarba de un verde pofticios si intr-un colt, cine stie cum rasarita acolo, laleaua. Una singura. Atit de rosie si de pierduta in marea de verde.

Mai tii minte, atunci vorbeam mult - uneori taceam . M-ai intrebat ce cred despre fericire. Ti-am raspuns ca fericirea mea este ca un joc de puzzle. Alcatuita din piese disparate pe care, cu rabdare si migala le adun pentru a alcatui, in timp, intregul.
Fericirea - atunci cind deschizind ochii zaresti un zimbet de copil, o raza de soare ce straluceste altfel printre ramuri, o seara calda, o ninsoare, o cafea aburinda, o toamna, o vara, un chip frumos sau drag, o carte, o melodie, un gind bun, o floare - a - soarelui, un vis, iarba verde - toate lucrurile care ne inconjoara si pe care uneori uitam a le privi.
Stii, la fel si azi cred. Incerc cu fiecare zi sa adaug o piesa noua jocului meu de puzzle - poate ca intr-o zi voi realiza Intregul.

Mi-e somn, vorbesc de ceva vreme cu tine. Tu stai nemiscat in coltul tau. Ce drag mi-e gestul cu care, absent, iti mingii barba. Nu spui nimic, doar ma privesti. Parca ai fi un copil care priveste un fluture, oscilind intre dorinta de a-i lasa libertatea zborului si aceea de a-l statornici constiincios intr-un insectar.

Gata, voi stinge lumina , dar inainte am sa-ti recitesc un pasaj din Anatole France. Asculta :

"Cind se afirma ca viata e buna sau cind se afirma ca viata e rea, se sustin niste lucruri lipsite de orice sens. Trebuie sa se spuna ca viata e si buna si rea, in acelasi timp, caci ideea despre bun si rau ne-a venit prin ea si numai prin ea. Adevarul este ca viata e delicioasa, oribila, fermecatoare, groaznica, dulce, amara, ca viata e tot.Se intimpla cu ea ce se intimpla si cu arlechinul blindului Florian: unul o vede rosie, altul albastra si amindoi o vad cum este, pentru ca-i si rosie si albastra si de toate culorile. Iata o ocazie de a ne pune cu totii de acord si de a impaca filozofiile care se sfisiie intre ele. Dar sintem astfel facuti ca am vrea sa-i silim pe ceilalti sa gindeasca si sa simta ca noi, si sa nu ingaduim vecinului nostru sa fie vesel cind noi sintem tristi. "

- Noapte buna !!

27.04.2002

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!