nu voi incepe niciodata
doar cultiv nehotarata umbre in colturile cicatricilor

aseara am coborat de pe masa din lemn greu a privirii tale
ma gadila inca in ureche murmurul acelui copac
cu frunze vagi-toate cuvintele nespuse
paseam cu calcaiul lui ahile pe gura rosie a incercarii
orice infrangere imi era asternuta ca un lintoliu peste fire
semanam poate cu acea fecioara neizbutita
a vreunui sculptor ce nu-si cunostea piatra
si care taia metodic o fanta acolo unde
doar un gand ar fi putut strabate
salas al necunoscutei intamplari