între timp oasele noastre se micșorează tot mai mult. nu mai suntem nici pe departe atât de înalți. gyuri bănuiește ceva. de aceea doarme neîntrerupt de câteva zile. din somnul lui am putea să înțelegem ce ne așteaptă.

între ferestre s-a rătăcit un gândac negru de bucătărie. probabil va rămâne acolo prins între două lumi. nu-l mai privesc. nu prea vreau să înțeleg. nu vreau să pun lucrurile cap la cap.
doctorii mi-au spus că viața mea e un puzzle. că nu am decât să așez piesele la locul lor. dar eu nu mă gândesc la asta. lumile se amestecă mai bine așa când limitele sunt incerte. las totul în dezordine. exasperez personalul medical mediu și auxiliar. într-un fel sunt o rebelă care-și desfășoară revolta într-o tăcere perfectă. în muțenie chiar.

după amiază se dă paganini la radio. încetează orice altceva. gyuri zâmbește în somn.

oasele noastre sunt mai mici ca oricând. ne-au rămas prea mari paturile de fier pijamalele cu dungi și cămășile de forță. doctorii au probleme de identificare a destinului unora dintre noi. nu-i pot ajuta prea mult. oricum din puzzle mai lipsesc eu și un gândac negru de bucătărie.