poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1058 .



Strigătul toamnei ce se duce
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2008-11-22  |     | 



Agonizează toamna înecată-n cețuri,
pădurea-așterne pat pentru jivine,
elanurile-s azi ruine,
azvîrl cu visele la resturi
și-aș vrea,cît aș mai vrea,să-mi fie bine
dar țărna-i udă și se face glod,
șubredă-i puntea,nu mai ține,
să fac un pod și nu mai pot...
De ce l-aÈ™ face?azi socot
că între mine și pădure,
apa adîncă,tulbure,rămîne
ca pavăză și ca suport.

Întind o praștie să mă arunc pe mine
în hăul care sînt despovărat de zgură,
să simt pelinul cum se face dulce,
alinător,cuvînt în gură
și-un dor nebun să mă apuce
să fug pe scurtături atemporale
printr-un portal ce-n altă lume duce,
că-s prea sătul de pușlamale,
de intriganți,trufași,de cutre,
codoși,perverși și haimanale,
să mi se-ndrepte sufletul iar către
neprihănite vise din pruncie
cînd nu știam s-arunc cu pietre...




















.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!