furia nopților smolită întinsă alungită înecăcioasă
scuipată pe pereți ca iedera
să poți conviețui supraviețui
tutun ieftin amar ca discursurile despre fericire
plămânii stomacul sufletul în closetul de serviciu
cel mai cuminte se jelesc singurătățile și spaimele în wc-uri
le înghiți eroic patetic
apoi le vomiți etic și regulamentar
nimeni niciodată nu a fost condamnat la viață
pentru că vomită.

nu ți-am spus cât îmi lipsești

lecția vinovăției
huruită obsesivă roșie albastră vineție
predată înainte de cea a iubirii
iertarea pe care o implori
înainte de a învăța iertarea
ziare cărți cifre iubiri părăsite
liftiera de la Motoare care coase goblen între etaje
dansul și visul dansului
resemnarea cu care deschizi ușa casei
liniștea urletelor cunoscute și holurile stridente
mirosul oamenilor dosiți dospiți
toate au rămas la fel pe-aici, tată,
cam toate sunt la fel cum le știi
atâta doar că tu
lipsești de prea mult timp.