da...întrebarea veșnică
te voi întâlni vreodată?
deja inima mă doare
oare o să mai am ce să-ți dăruiesc cand o să te mai întâlnesc?
nu...nu prea cred
cicatricile mele mă dor când vremea grea vine
mă doare una chiar acum
înșelată,trădată,mințită am fost.
iubită?
nu știu, cel puțin nu de el
acum îl vad fericit
merită el mai mult?
după ce a suferit el???
dar eu?
de mine îți mai amintești vreodată?
să-mi dai și mie măcar o coajă
de fapt nu mai vreau resturi
vreau un întreg.

este greu să-i ajuți pe alții
să fii bun la anume ceva când tu nu ai parte de ea?
este de fapt o ironie,așa-i?
mă bufnește râsul
dar nu-i de râs când sufletul îmi plânge
CURAJ,CURAJ!!!
dar de unde?
încrederea îmi este în lavă
s-a topit pentru totdeauna
acum cu ce să o înlocuiesc?
CAM NEFERICIT acest biet poet...............