Covasna-i duiosul cuvânt,
Omul, e să fie sfânt!
Valorile-n lumea mare,
Astfel sunt spirituale.

Susurul multor izvoare,
Nu au dar de vindecare?
Apa… ea dă fericirea,
O să-ți dăruie iubirea!

Rarități în lumea mare...
Apar. Dar fiecare,
Sunt doar un dar dumnezeiesc,
Un cadou, cu iz ceresc.

Locul acesta-i pitoresc.
Cu timpul, bolile-ncolțesc.
Există mii de izvoare,
Lin scurgâdu-se sub soare.

Omul în vâltoarea vieții,
Răstălmăcind glasul poveții,
Omoară tot ceea ce-i bun în el,
Mărinimos pășind spre țel.

Inima dacă te doare,
E aici, la vindecare.
Doar Covasna ai rostit…
E testul fin. Cum ai trăit?

Inima se-mbolnăvește,
Zăpăcit, ficatul crește.
Vrei în stres ca să lucrezi?
O inimă bolnavă vezi.

A cules multă căldură.
Răcorește-l, fă-i o cură!

El va da baiul inimiii !