Plang…lacrimile imi curg una cate una pe obraz...O lacrima imi apare in coltul ochiului, se prelinge usor, incet, in jos, curge catre necunoscut...a picat...s-a spart...dar sunt destule lacrimi in ochii mei care sa o prinda din urma.Nu se mai opresc.Deja incepe sa ma doara capul.Am plans prea mult.Cred.Insa o durere de cap nu imi va opri depresia.Defapt, parca ma simt mai bine.Ma doare si inima...totul in mine e rupt, spart....DISTRUS.Incep sa cred ca nu valorez nimic pentru nimeni, sunt doar un lucru obisnuit, nimic mai mult.Oare cand voi avea si eu liniste? Oare cand se va termina totul? Cand ma voi simti iubita, protejata? Cand voi simti ca pot trai pentru ceva...pentru cineva?Raspunsul cel mai adevarat, probabil : NICIODATA. Totul mi se pare aiurea…in special familia…probabil sunt orfana.Mai bine ma lasau la orfelinat, m-as fi simtit mai bine.Oare am parinti ?Sau Dumnezeu m-a creat si pe mine din pamat…in fond…acolo vom ajunge toti, asa vom sfarsi toti…probabil vantul ne va purta ramasitele trupesti catre felurite locuri, sufletul veghind din Rai…cred…personal , sunt sigura ca fiecare dintre noi , oricat de rau e la exterior, in adancul sufletului e un om bun.Minunat…deja vorbesc de moarte, de Rai. Mi s-a facut dor de bunicul meu…ma rog…presupusul bunic..cred ca el m-a iubit..macar putin.Stiu ca e bine acolo unde e...Bunicule, sper si cred ca ma auzi: TE IUBESC! Da...iubesc...cat de aiurea...asa zisa « iubire ». Cred ca nimeni nu e in stare sa raspunda la o simpla intrebare « Ce e iubirea ? ». Raspunsul meu: Sentiment idiot.Cred ca nu merita sa tii la nimeni, la un moment dat...se va intampla ceva...vei suferi...si cu ce ramai? Cu inima franta…ca de obicei.Cred ca asta e destinul meu : sa sufar. Si ca tot veni vorba de iubire...DA, o iubesc pe mama...pe asa zisa mama...desi nu cred ca sentimentul e reciproc...din cauza ei sunt acum depresiva.Dar, poate e mai bine asa..cel putin am inspiratie...pot scrie ceva.Mda...o aiureala totala, fara sens, fara inceput, fara sfarsit...Dar...God stie ce face.Daca acum sunt trista, sper ca in cealalta viata sa-mi gasesc fericirea...poate exista si pe pamant, dar nu vrea sa mi se arate mie.Fericire, esti rea!I-ai vizitat pe multi! Te rog, vino si la mine....
Ramane doar o intrebare...Cine ma va salva?
Sper ca TU...