ține-mă în brațele lipsite de vlagă ca pe un copil
și nu mă lăsa să cad în genune
ascunde-mi vorbele sub preșul de la ușă, ca serile în care vei veni beată
de bucurie să le ducă departe până la zi

ne vom scufunda în lanurile de grâu și vom prinde
pe Venus între palme împreunate, precum în dansul căluților de mare

cu degetele goale îți voi scrie pe spate povești despre stele,
inimi apoi voi trasa pe cerul invadat de nori și dorințe
și-ți voi purta mai departe lacrima, pe care ai vărsat-o în pocalul plămădit cu trudă
de cei ce-au urmat aceiași pași ce apar după rouă

pe căi de vis, trompeta îngerilor să ne aducă ultima suflare într-un sărut
iar ochii să-i ascundem pe după umbrele ultimei speranțe

***

atunci când dormi, fâșii de suflet se scurg printre pleoape