Am simtit pentru prima data ce inseamna sa fi liber. Libertate! Libertate... cel mai infricosator sentiment, atasat ratiunii mele. Nu stiam ce sa fac daca voi ajunge sa cunosc libertatea. Si m-am trezit, asa nauca, dand drumul tuturor fluturilor de ceara de sub salteaua moale, iar ei, toropiti de caldura si ca intr-o betie sfasietoare, m-au sarutat pe frunte si si-au luat zborul. Iar eu eram libera. Nu mai stiam cat timp a trecut de cand nu mai simteam zabrelele de la geam... si nici cand timp trecuse de cand nu mai aprinsesem lumina. Traiam intr-o bezna ce ma macina in fiecare minut si ma lasa fara glas. Nu mai stiam de cand nu mai spusesem “buna dimineata” sau “ramas bun”...Ce agonie stupida. Mi-am lasat un bilet langa usa si, crezand ca eu il voi gasi acolo, cand ma voi intoarce din cea mai lunga calatorie a vietii mele de omida, am incuiat de trei ori si am rupt-o la fuga. Eram libera si ma bucuram de lumina. Libertate... Nu stiu cat timp a trecut de cand calatoresc, in libertate si daca imi mai doream ceva la inceputul libertatii mele, era sa intalnesc orfanii pamantului si ii imbratisez si sa-i ascult, doar asa, putin, cat sa-mi dau seama ca libertatea mea e mai presus de orice... de orice legi si de reprosuri, de ruda pe care n-am cunoscut-o niciodata si de pacatul ca m-am vandut fiecarui necunoscut ce mi-a promis o clipa...de libertate. Si am visat la usa mea si la fluturii ingropati in praf. Stiu sa uit. Stiu sa cred. Stiu sa ma bucur. Si sunt libera si sunt a mea!