Poate vă surprinde folosirea majusculelor pentru “Cultură” și “Educație”.
E nevoie de o subliniere, o accentuare, un strigăt --- spun eu.
Ei bine, în cei peste doi ani de prezență consistentă pe Internet, am întâlnit, chiar dacă virtual, extrem de multă lume, de pe tot globul. Deși încă mi se pare ciudat, traficul pe siturile mele, este cam 93% din USA. Dincolo de acest aspect care undeva în adâncuri mă doare ca român, rămâne însă puterea faptelor: contactul cu întreaga lume, ceea ce am învățat, ceea ce am studiat și ceea ce am aplicat, împreună cu rezultatele acțiunilor întreprinse.
Unul dintre rezultatele interacțiunii mele cu acest mediu atât de performant, Internet, este descoperirea interesului uriaș pentru “a face bani pe net”.
După mai bine de un an de studiu și documentare, cu o medie de 15 ore de muncă zilnice, dincolo de identificarea posibilităților concrete pe care le oferă Internet pentru a construi o afacere pe modelul “Home Business”, am identificat două situații paradoxale...
Deși interesul pentru arta de a face bani (pe internet ori clasic, off-line) este imens, faptele demonstrează că aici, la noi, suntem încă foarte departe de a înțelege diferența dintre psihologia țeparului de rând și aceea a omului de afaceri.
Internetul abundă de români care fac evaziune fiscală, hoție și escrocherie pe internet.
Am căutat o explicație, pentru că ea trebuie să existe, dincolo de clasica deja sintagmă “easy-money”.
O primă explicație, este slaba pregătire antreprenorială. O alta, este lipsa conștiinței valorii, a adevărului fundamental care este înscris în fiecare dintre noi și pe care îl respectăm instinctiv, fie că o facem conștient fie inconștient:
Acceptăm un schimb care ni se propune, exclusiv în situația când apreciem că ceea ce ni se oferă, reprezintă pentru noi o valoare echivalentă cu cea care ni se pretinde. Altfel, tranzacția propusă este declinată, într-un fel sau altul. Altfel spus, când ni se propune un târg, dacă “ne convine” prețul pus pe marfă (produs, serviciu, etc.) cumpărăm. Altfel căutăm altceva. Altă ofertă, alt vânzător.
Acest mecanism, este unul intrinsec, o caracteristică a fiecăruia dintre noi.
Există, e adevărat, destule excepții, cum ar fi de pildă serviciile publice, pe care suntem constrânși să le plătim și asupra cărora, e prea mult de dezbătut în privința calității, onestității, promptitudinii cu care sunt ele prestate.
Aici, am să aduc un singur argument: preferința a din ce în ce mai multor români pentru serviciile medicale private, asigurările private de pensii și încă multe altele.
Observând toate acestea, am căutat să extrag o cauză comună a fenomenelor, pornind de la fapte.
La ce concluzie am ajuns?
O crasă lipsă de educație și de cultură, de proporții înspăimântătoare!
Este desigur imposibil să pretinzi că ești “cult”, astăzi, când fiecare domeniu de activitate, are subdiviziuni care, privite izolat, au vastitatea unui domeniu de activitate.
Am să dau aici doar exemplul informaticii, care acum, se regăsește pretutindeni.
Informatica azi, tehnica de calcul, ne permit să fim DE ACASÃ, dacă avem cunoștințele necesare, practic orice! Putem fi scriitori, jurnaliști, editori audio și video, producători audio și video, oameni de radio și televiziune (internet broadcasting), conferențiari într-un domeniu oarecare, programatori, comercianți, antreprenori în general, agenți de bursă și câte altele.
Avem posibilitatea practic nelimitată de a ne informa, documenta și AUTOEDUCA.
Ce trebuie pentru a deveni mai competenți?
Cred eu că, înainte de toate, CULTURA, EDUCAÞIA și, ingredient de bază, liant poate, discernământul.
Foarte multă lume, vrea bani. Există și unele excepții, dar covârșitoarea majoritate dintre noi, vrem bani. Inclusiv eu.
Banii sunt un echivalent valoric însă, iar lipsa de educație și cultură, fac din bani o țintă exclusivă. Adică, li se atribuie în mod eronat dreptul de a fi valoare.
Banul e un instrument. O metodă de a stabili comunicarea între două oferte de valoare, de la doi ofertanți, a căror scală valorică este cu certitudine, diferită.
Câți dintre cei care pretind bani, care vor bani și-au pus serios, cu simț de răspundere întrebarea: “Ce valoare ofer pentru ceea ce pretind?”
Pentru că, aici este “mărul discordiei”.
Subcultura cronică, amatorismul, sferto-doctismul care domină societatea, sunt o consecință a lipsei de educație și de cultură.
Rezultat imediat? Migrarea valorilor către alte țări, care, poate din perspectiva valorilor spirituale au o ofertă modestă, dar au o ofertă generoasă din perspectiva valorilor materiale și a cultului respectului pentru muncă. Cultural vorbind, respectul pentru muncă, în dulcea noastră Românie, e mai curând un slogan electoral decât un fapt. Dovezi?
Participarea la vot, în acest an, este consider eu, simptomatică. Sunt multe, prea multe de spus, pentru a fi posibilă o trecere în revistă acceptabilă.
Scriu aceste rânduri adresându-mă, mulțumindu-le, miilor de prieteni pe care mi i-am făcut pe Internet în ultimii doi ani.
Privind retrospectiv, am parcurs un drum lung, în care de multe ori am avut temeri, îndoieli, ezitări, căderi...
Am simțit însă prezența alături de mine, a tuturor celor alături de care am scris.
Am să fac acum o mențiune specială, pentru colegii mei de la Agonia.net.
Deși este al doilea sit pe care am publicat, am rămas printre “agoni”.
Am fost întrebat de mai multe ori și de către mai mulți colegi în ale scrisului, “De ce Agonia?”
Îmi este foarte greu să dau un răspuns simplu, deși mă consider o fire extrem de directă. Agonia.net, înseamnă pentru mine, un complex de caracteristici, între care scrisul, literatura --- într-o exprimare mai elegantă --- este doar unul din ingrediente.
Mă gândesc bunăoară, ce ar fi acest portal, fără Radu Herinean? Câți știu oare ce înseamnă administrarea unui portal Web, a unui CMS (Content Management System) cum i se zice de fapt?
Mulți reproșează Agoniei subiectivismul. Am făcut-o și eu, în primul an de prezență pe Agonia. E greu să fii obiectiv. Și, până la urmă, ce înseamnă “a fi obiectiv”, într-o lume a cărei definiție fundamentală este “viziunea subiectivă”?
Ce altceva putem spune despre literatură, decât că reprezintă o sumă de viziuni foarte subiective, asupra uneia și aceleiași Realități, pe care fiecare o percepe distinct, potrivit sensibilității proprii, experienței de viață, aspirațiilor?
Ce sunt toate acestea altceva decât subiectivisme?
Totuși, undeva, în forul interior, avem aceleași unități de măsură și aceeași lege: VALOAREA. Legea Valorii, e înscrisă undeva la nivelul celulelor noastre. Cum altfel poate fi explicat faptul că Beethoven, bunăoară, este ascultat de secole? Eminescu citit și cântat, iată, aproape tot de secole, dacă observăm că ne apropiem de 200 de ani de “Eminesciană”...
Enescu, a încetat de decenii să fie un nume, o persoană. S-a încetățenit ca eveniment cultural de talie internațională; ca fenomen muzical.
Nadia Comăneci, deși în viață, a devenit un standard, un barem, un model profesional.
Agonia.net, fie că ați observat fie că v-a scăpat amănuntul, începe să devină un fenomen atât de consistent, încât a fi prezent pe Agonia.net, capătă semnificația unei școli absolvite.
Este Agonia.net o școală? Pentru mine, este. Dincolo de polemici, de subiectivisme justificate sau pur și simplu arbitrarii, cei de pe Agonia.net, fac literatură.
Este misiunea celor de pe Agonia.net să spună care este literatura bună? Care este cea slabă? Cred că e un aspect secundar. Ceea ce este important, e faptul că Agonia.net FACE!
Aici, se scrie, se publică, se comentează, se impune gramatică și ortografie, se citește, se promovează scrieri și autori.
Este misiunea posterității aceea de a consacra un autor sau altul, așa cum este misiunea fiecărui scriitor aceea de a descoperi înăuntrul său ce anume înseamnă VALOARE și de a scoate la lumină această valoare.
Să descopere în el însuși, ce înseamnă Bani, Cultură, Educație. Și asta, practic. Prin acțiune, prin FAPTE.
Agonia.net, este un fapt.
Ce va spune posteritatea despre Agonia.net?
Știu doar ce spun eu despre Mircea Eliade, Ion Þuculescu, Brâncuși. Pentru ei, eu sunt “posteritatea”.
Pentru mine, ei sunt creuzetul care topește, sita care cerne și separă zgura de util, sunt măsura a cum anume îmi pot îngădui să fiu subiectiv.
Pentru cine vrea, Agonia.net poate fi un creuzet, o sită; o etapă importantă. Poate fi EDUCAÞIE.