„Majestate, versurile se desprind de noi
Ca frunzele moarte de copaci”
Mihai Eminescu către Carmen Sylva(Regina Elisabeta)


Aseară
m-am rătăcit în
sufletul ei
iar în acel întuneric
căutam cu speranța mea-lumânare aproape să se stingă
o dragoste ascunsă
dar strălucind mai frumos decât
Sirius...

Am găsit-o aruncată
Și atât de prăfuită,
Uitată într-un dulap
De unelte al sufletului ei,

Mai repara
Din când în când la El
Eu așteptând că într.o zi
Îmi va înapoia SDV-urile
Acestea...

Nu am cui raporta acest furt
Dar îmi este teamă
Că nu mai voi putea repara
nici măcar sufletul meu...
Toată dragostea mea i-am dat-o atunci

Toată dragostea mea.....