Napoleon și-ar fi făcut singur autopsia

Soarta marilor eroi/dictatori este să sfârșească tragic. Oricât de eroic ar fi începutul. Kennedy a murit împușcat. Cezar a fost asasinat, Macedon a murit otrăvit ca și Napolen, Hitler s-a sinucis. Saddam a fost spânzurat, Che Guevara executat, Abraham Lincoln împușcat...și mai sunt pagini de istorie încă nescrise. Nu v-ați gândit că acești actori, fie ei dictatori, fie eroi nebuni sau carismatici repetă mereu aceeași piesă la care se schimbă doar scena? Adică, m-aș mira de-a dreptul ca următorul geniu pe care îl descoperă omenirea să moară de apendicită sau pneumonie! Incomodezi trei sferturi de planetă și te aștepți să trăiești până la 99 de ani?
Sunt unii naivi care mai cred că Napoleon a murit de cancer stomacal. Același care la 16 ani a ajuns locotenent, la 35 împărat și care până în 1812 a șters toate rămășițele Imperiului Roman și a cucerit majoritatea Europei. 3 ani mai târziu a fost exilat pe o insulă vulcanică Sf.Elena la sud de Ecuator. Timp de 6 ani Bonaparte a avut parte de arsenic cât să omoare o armată-ntreagă. Mai întâi a fost tapetul camerei de culoarea verdelui Scheele. Pigmentul era folosit în fabricile de tapet din secolul al XVIII-lea. Numită după chimistul suedez care a inventat-o, vopseaua conținea arsenic în cantități însemnate. În 1893 un biochimist italian numit Gosio a descoperit că dacă tapetul ce conținea verdele lui Scheele se umezea, mucegaiul transforma arsenicul în vapori otrăvitori formați din arsenic. Respirarea arsenicului în sine s-ar fi putut să nu fi fost suficientă pentru a-l ucide pe Napoleon, însă el a fost otrăvit și prin mâncare. Bonaparte a bănuit de la început că dușmanii săi i-au plănuit asasinarea. Împăratul a cerut ca după moartea sa să i se desfacă stomacul. Medicii nu au găsit atunci nimic. De ce? Fie medicina era prea înapoiată, fie se evita un conflict mondial. La 130 de ani de la moartea sa, un dentist suedez Sten Forshuvud a început pe cont propriu să investigheze moartea. El a făcut rost de fire de păr din șuvițele pe care Napoleon le lăsa apropiaților și le-a cercetat cu tehnica medicinei moderne. Forshuvud a constatat că Împăratul avea o concentrație de arsenic mai mare de 13 ori decât cea care ar omorî fără probleme un om. Otrava provenea din alimentele ingerate și a fost împinsă de fluxul sanguin.
Câțiva ani mai târziu, scriitorul Ben Weider, mare admirator și colecționar al unor piese care i-au aparținut lui Bonaparte a afirmat cu tărie în conferințele și interviurile sale că ,,Napoleon a decedat datorită otrăvirii lente cu arsenic și că datorită noilor teste ADN, această enigmă ar putea fi elucidată”. Ben Weider deține șuvițe din părul lui și este dispus să suporte toate cheltuielile exhumării. Nici până acum Guvernul francez nu și-a dat acordul. Specialiștii Institutului medico-legal din Strasbourg confirmă și ei teza avansată de Ben Weider. Și dacă n-ar confirma-o nimeni, noi am bănui adevărul... Iar Napoleon ar fi fost în stare să-și facă singur autopsia!