Invizibil
pe canoia condusă
de idei-băștinași
oglindinu-se în fluviul de gânduri
încep explorarea

deasupra
în cascade de lumină invadatoare
umbre de vulturi-ambiții
aspirând mereu spre mai sus
deasupra norilor de probe
ce mi le oferă viața

fluviul clocotește
de vârtejurile sentimentelor
ce mă iau pe nepregătite,
sute de săgeți-vorbe
șuieră încercând
să-mi străpungă identitatea

trec prin canioane de incertitudini
mă zgârie colțuri de râsete-lupi
și urși din pădurile-iluzii
sar gata să mă sfâșie...
nu mai există nici un tabu
în spatele țărușilor fumegânzi

mă prăbușesc însă solubil
un strop
în lacul-mamă
în spațiul pacific