Fiind Ion Diviza, în primul rând, un mare epigramist, iar în al doilea rând, un mare poet, cu atât mai rău ne pare în al treilea rând, unde, deja, nu se mai vede fără pașaport!
O astfel de valoare nu poate decât intra în patrimoniul nostru național, precum Cloșca cu puii de aur și, la fel ca și ea, va rămâne, cu cele mai multe părți, dincolo de Prut. Se pune întrebarea legitimă: ce parte a sa ne va lăsa poetul aici, pe pămant strămoșesc…
Ca epigramist, în majoritatea momentelor epigramatice, poetul zgârâie cu grație poetică, sabia sa din oțel japonez de Toledo rămânând mai mult în teacă, preferând apărarea atacului, căderea elegantă urcușului periculos, sau evitarea prin omisiune. În toate celelalte momente rămase libere, cară apă cu ciurul, sau trece prin site. Câteodată, rămâne blocat în rețea.
Diviza este, totodată, inventatorul unui nou gen literar și anume, epigrama fracturistă, debutând cu celebra Atela I:

din fașă
mari
sunteți în
poezie,
plăsmuitori de
scriituri
trăsnite,
voi
urme n-ați
lăsat pe
agonie,
în
schimb în
inimi
ne-ați lăsat.
copite.

Se sesizează ușor bucăți de os cioplite cu artă, bucăți ce păstrează o amprentă unică și inconfundabilă, în special pe unghia finală, copitoasă, lăsând loc de nedumerire cititorului neavizat: copita aparține ovinelor, bovinelor sau cabalinelor?!
Acestea fiind spuse, nu neapărat și gândite, am hotărât să fac o analiză specială operei divizionare și anume, o analiză riguros exactă, adică matematică. Analize literare am mai făcut și ați văzut ce-a ieșit.
După cum bine știți, analiza matematică se ocupă cu studiul entităților matematice, dar și al unor proprietăți de regularitate. Așa că vom lua la regulat, ca exemplu, poezia deja celebră, epigrama fracturistă, Atela I.
În cazul acesteia, entitatea este formată din poeții cu calități matematice, adică acei poeți care vădesc o exactitate riguroasă.
Avem astfel un șir convergent, deoarece, în spațiul metric X ( spațiu poetico-virtual), șirul poeților etc, etc, conform versurilor
din fașă
mari
sunteți în
poezie,
converge de la origine spre maturitate. Limita maturității va fi, desigur, cu limită de vârstă.
Studiul derivatelor ne indică o oarecare divergență, care, împreunată cu convergența anterioară ne duce la rezultatul din spre. Dacă ar fi rezultat, de exemplu, de din, ne-am fi aflat pe un teritoriu străin, dar foarte cunoscut și anume, teritoriul siliștean. Puteți deduce ușor ce fracturi ar fi rezultat din această confruntare. Așa că, dăm fuguța din spre înapoi.
E drept că și pe un teritoriu propriu era cât pe-aici să se lase cu fracturi, când doctorul Cuzuioc a încercat să împrumute celebra atelă pentru a-și obloji atelajul de epigrame șchiopățele, dar marele Diviza n-a cedat patentul, caz în care domnul Cuzuioc a rămas cu petenta. N-am aflat încă ce soluții a primit.
Trecem mai departe la partea cu
voi
urme n-ați
lăsat pe
agonie
parte care conține funcții monotone (voi) cu variație finită (urme n-ați lăsat). Versurile
în
schimb în
inimi
reprezintă o funcție monotonă, sub forma sumei dintre funcția ei de salturi și o funcție monotonă continuă. Dacă n-ați înțeles, reiau în clar:
Dacă funcția f : I → R este continuă pe intervalul I, atunci:
f este injectivă ⇔ f este strict monotonă.
Apropo, vouă nu vi se pare că-i cam monoton ce spun?
În final, concluzionez matematic:
1. Dacă ați înțeles ceva din ceea ce-am spus mai sus, atunci eu sunt normală în funcții.
2. Dacă n-ați înțeles nimic, atunci voi sunteți normali în funcții.
3. Autorul, ca de obicei, sper că-i peste graniță, unde se ocupă de sisteme fundamentale de vecinătăți și n-are vreme de înțelesurile mele.

Matematician Mătrăgună

p.s Mi-a parvenit recent informația că, aflând autorul de analiza mea matematică, va trece frudulos granița. Cică, mă va obliga să fac niscai analize medicale…
Eu, deja, știu rezultatele!