mi-am închis gândurile într-o cutie de chibrituri
mă îndrept cu pași mărunți spre cer
așa drumul am să mi-l scurtez
dar nu știu cum să încep iubirea
astfel încât să nu trezesc suferința
o să mă culc cu fața la perete
așa am să mă visez gol și rece

seara mă uit la lună și stele
știu fiecare stea unde își are locul
dar mie frică sa alerg alături de ele
să văd cum îmbătrânesc ca omul
am ales calea potrivită
să alerg cu pași mărunți alături de om

niciodată nu am băut cafea dimineața
dar de fiecare dată mi-a părut rău
de aceea am pus zahăr la cub
poate se dizolvă mai greu
dar de fiecare dată când am gustat
tot amară mi s-a părut

când m-am descălțat
am găsit pe talpă o urmă
era pictată cu pași mărunți.