poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-13 | |
M-am îngropat în abisul oaselor. M-am scufundat. Când mi-am strigat că sunt la fund am turnat peste mine marmura albă a ochiului meu stâng, să-mi întărească trupul moale de sub adâncul ce-l apasă. Am rămas acolo ca o sculptură vie, cu ochii morți, sub apă, între oase.
Acolo, în oceanul rece se-mprăștia ecoul vieții. Privește pământul Din mâna ta caldă! Privește mormântul Pe trupul cel rece! Din ceas de jăratic te-a ridicat Cuvântul. Din fruntea ta albă va pleca tot gândul. Ascultam ecoul jertfei: Prometeu striga,înlănțuit, pe-o stâncă din Caucaz, iar vulturul îi potolea lui Zeus foamea, cu necaz. Ana plângea iar zidul n-o oprea căci viața-i primea: "- Manoli, Manoli, Meștere Manoli! Zidul rău mă strânge, Viața mi se stinge!" Ascultam ecoul păcii: Ciobănașul cum vorbea, prin frunte-i curgea gândul ce-l avea, moartea ce-o simțea, nunta ce-o visa: "Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la nunta mea A căzut o stea, C'am avut nuntași Brazi si păltinași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Și stele făclii!..."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate