Desigur la biserică se merge din credință și bună cuviință

se vorbește neîntrerupt despre Isus
despre Isus Christos
despre revenirea lui

dar mă întreb,
dacă El ar reveni, după ce L-am recunoaște?

Care este criteriul după care L-am recunoaște?

Desigur, noi știm o poveste cu un nor purtându-L
și un alai de îngeri
dar

nu cumva povestea asta a fost scrisă de niște oameni tulburați?
tulburați de ceea ce văzuseră
tulburați de divinitatea pe care o atinseseră
cu degetele, cu ochii, cu buzele
de niște oameni aproape hipnotizați
care,
până la un punct,
au scris un reportaj
dar care apoi
nu s-au mai putut abține
și au introdus și niște ficțiune

Stă în firea omenească să înflorească adevărul.
Dar pe noi ne intereseaza Adevărul, nu florile care-l învăluie.

Nu?

Să nu uităm că El s-a născut ca un om,
ca mine și ca tine
dintr-o femeie
într-o iesle.

Pentru că el a fost un Om.
Un Om între oameni.

Pardon ... Un Om printre niște indivizi depășiți de evenimente

Daca undeva, mergând pe un trotuar
de oameni
de asfalt
intersectându-te cu el
umărul tau s-ar atinge de al Lui
și hainele voastre ar foșni imperceptibil
de această atingere
tu,
după ce L-ai recunoaște?


Îi judecăm acum pe Iuda, pe Caiafa și pe Pillat pentru ticăloșia pe care au comis-o?

Noi?

Hai să ne imaginăm o întâlnire Isus Christos - George Bush Junior la Casa Albă.

Sau o vizită a predicatorului desculț la Vatican.

Un tete-a-tete cu Ratzinger.

O relație Isus - Papa Benedictus XVI - George Bush Junior.

Care ar fi deznodământul?

Ce fel de dragoste și-ar face loc în acest triunghi?

De fapt ce s-a schimbat între timp?

Care e criteriul?

Criteriul nostru, interior?