Dintre sute de cuvinte
amintesc vreo două care,
deși simple și precare
ori naive, le țin minte.

Prin banale alfabete
literele cad din nou,
răscoliri de dominou,
fade umbre pe-un perete.

Lungi cuvinte în penumbre
pe șuvițele roșcate,
prea ușor abandonate
și poveștile prea sumbre.

Dintre sute de cuvinte
doar tăcerile mi-au fost
mult știute pe de rost,
mult crezute, dinainte.