așa mă fumez eu degeaba,
când o să-mi vezi coastele tâșnind de sub piele o să știi că am ajuns la filtru.
sunt o țigară mai specială
mă aprind ușor dar doar pe jumate, cealaltă jumătate o țin undeva în umbră
să ți-o arunc în față când îmi voi pune rochia neagră
și voi pleca să-ți sar la gât-
bunăvoința mea e relativă și scade odată cu creșterea unghiilor,
când capătă dimensiuni considerabile mi le vopsesc în roșu
și le înfig în carne ca în unt.
ar fi trebuit să-ți spun că sunt condusă de ambiții oarbe
când mi se spune că nu pot-
de-abia atunci veninu-mi devine mai acid
și zâmbetul mai dulce.
mă zgârii pe coapse cu cioburi din vechi geamuri,
înainte de a se sparge mă priveam în ele mulțumită,
oglindirea mea căpăta umbre sidefate la lăsarea serii.
mi-a spus cineva că sunt o diavoliță cu chip angelic,
când îmi pun rochia neagră mă transform în ce ai iubi mai mult.
îți privesc saliva cum ți se scurge pe esofag în timp ce vorbești
iar eu îmi ascut unghiile pe sub masă-
îmi stă bine în negru.