In fiecare zi alerg. Pe acelasi drum presarat cu indicatoare catre celebrul „mai bine”, catre diminetile in care sa ma trezesc respirand lenesa aerul parfumat cu fericire, catre serile cu amintiri surori de cruce ale floricelelor acelea care intotdeauna mi-au parut parca apretate-imortelele...
Dar adeseori pasul mi-e greoi. Nu ma opresc de frica ca n-as mai putea sa o iau de la capat... Ma mai impiedic cateodata. Ma incurc ca de un siret prost legat, de sperantele mele atarnand de-o ata care nu pare sa vrea totusi sa se rupa. Rezistenta ei bate legile fizicii, ale tehnicii... Ingineria care o sustine nu se preda in facultatile noastre. Poate doar la "scoala vietii"...
M-am taiat uneori cu visele sfaramate in cristale mici si ascutite... Ranile se cicatrizeaza greu. Si poate schiopatez, dar ma agat de fiecare pas cu disperarea omului care, desi cu fiecare apropiere a simtit linia de sosire mai mult ca pe o himera, isi pastreaza dorinta de a-si termina drumul...
Am in bagaje franturi de trecut, fotografii imortalizand pentru posteritate si de ce nu, poate eternitate, capturi de viata, zambete, lacrimi... In cutia pe care o port in brate scrie mare „fragil”. Temator, sade in ea ce-a mai ramas dintr-un suflet...
Ma strang incaltarile. Ma apasa pe degete si senzatia e neplacuta... Ce ciudat, caci sunt exact marimea mea. O fi de la cei care m-au calcat pe(in) picioare...
Tovaras pe incalcita carare, contorizandu-mi greselile cu precizia unui ceas elvetian si amintitndu-mi mereu ca nu putem sta in loc, mi-e numai timpul... Ii reprosez cat e de neobosit si-l implor uneori sa mai staruie macar inca putin. Langa un om, un moment, un sentiment... Ii simt puterea cand imi spune ca daca nu plec cu el, ma va uita si fiinta mea se va evapora in eter... Si-l urmez supusa, simtindu-mi strangulate dorinta, vointa, curajul... Neputinta doare.
„Life is one way street” notez cu litere de tipar in jurnalul de bord...
Invata tu privitorule din "povestile mele" scrijelite pe hartie. Nu vreau aplauze, nu vreau incurajari, nu vreau compasiune. Vreau pavaj de catifea pentru strada ta, caci drumul meu de piatra iti poate amputa picioarele...



Drum bun !