|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Această urmă personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Marinescu Victor [Lican Tropp ]
2008-04-18
| |
eu nu spun că nu suntem oameni
dar dacă ai aripi
îți poți permite să uiți visul ăla ciudat
în care toată lumea te lasă singur
cu ușa de la baie deschisă și tu tremuri când nevăzutul intră rece în tine
vrea doar să deschizi ochii așa cum te-ai obișnuit
într-o zi
pur și simplu se satură
sau poate că deja ai un semn pentru mai târziu
te lasă să zbori în formă de copil chiar dacă ai 38 de ani
timpul te măsoară într-o crăpătură și nu poți să te mai întorci
îmi număr visele când mă trezesc fără mâini fără picioare
și îmi spun numele cu voce tare
să mă aud
|
|
|
|