Din morminte se văd brațe întinse spre nicăieri,
Se aud șoapte ale unor defuncți cancerigeni,
Caii cerului se decopitează aleator,
Nechează și se zbat în labirint…
În liliacul alb, petale de sânge.
Haos și veghe în casa înhumării,
Un corb zgârie crucile buimac.

În sufletul meu rupere de nori…

Eterul scuipă nevrotic pământul.
Tu m-ai uitat?
Stai șubredă și rece între scânduri,
Te zbați… mă strigi?
Unde sunt?!
Persist aceeași și te caut cu ochi de sânge.
Un dor total mă cuprinde zilnic,
Aseară în vis te purtam pe brațe,
Acum am brațele goale și reci.

Nu reușesc să uit cum ochii tăi de moarte îmi urau
La mulți ani…