ne despărțim în fiecare zi mai surzi
ți-am spus că iubirea ascultă pe la uși dacă o lași
dimineața înfulecă tramvaie oamenii se țin de pleoape
când se deschid geamurile se lovesc unii de alții ca mugurii de primăvară
undeva cu fereastra deschisă chiar o să murim

am avut un vis
dedesupt o apă se sătura cu oameni mie îmi creșteau aripi
și nu m-am uitat în sus i-am smuls pe toți odată
erau doar cârpe înnodate peste mine cădeau plase
am mai mers cateva stații fără să mă întorc
de atunci toate ies din mine ca dintr-un dovleac

ultima sămânță de inimă am prăjit-o
doar pentru tine
acum toți copiii se strâng în jurul meu
și cred că o să mai fiu