...din care-mi vântură eșarfa
din care mă aplec afară
un flutur un mânz același os fluid de algă
hăulind prin mine speriindu-mă de pe coaste
departe prin vrăbii și pe lângă trotuare

ne-apucă mereu câte-o stea șchioapă de spate
și-și face cal
își face suliță albastră
umblu cu tine-n pieptul meu străine luminez altcumva
ferește-mă cu mâna de Paști
prin care vântul nu stinge

*
Un rinocer trecea c-un rinocer în corn ecoul
hăulind prin mine speriindu-mă de pe coaste
îmi târăsc pisoii sub pat printre zdrențe
miroase a lemn stins cu apă
ca soba pe care tataie ăl bun
își usca ciorapii de om

...și-oglinda
din care-a rămas de scuturat doar nucul
să vedem cine-a fost

*
mă odihneam într-un arbore de piper
și toate frunzele se scufundau înapoi
umblam cu-aripa mea nepingelită
pe-un ochi de melc, usturător -
of, străine
tu și cu mine șchiopătăm amândoi albăstriu
amândoi șchiopătăm
de câte-un ochi