Stăteam ca fermecată pe marginea patului. Numai ce mă trezisem dintr-un somn de vreo 2 ore. Nu că aș îndrăgi în mod special felul acesta de odihnă. Dar boala care m-a țintuit de ceva vreme și cu care încă mă mai lupt își cere ofranda. Privesc în jur încă fascinată de visul de care tocmai m-am despărțit.
Sau poate încă visez. Îmi șterg ochii dar imaginea rămasă pe retină refuză să mai plece. Parcă văd și acum copacii cu scoarța lor plânsă. La fel și poteca de care tocmai m-am despărțit și pe care am străbătut-o în visul meu preț de câteva ore.
Mă rătăcisem. Parcă nimic nu părea să mă mai ajute să ies de acolo din desișul acela de copaci. Și dintr-o dată a început ploaia. Ploaia cu dansul ei sălbatic. Ploaia care aduce viață dar și moarte. Ploaia care este mâna cerului. Ploaia care plimbă îndrăgostiții sub umbrelele care le dau prilejul să-și fure săruturi ascunse. Și cât de frumoși sunt cu tot cu nonconformismul lor.
Parcă totul mi-era ostil. Mie, care iubesc atât de mult natura după care tânjesc atunci când ea se odihnește. Poate de asta nici nu iubesc foarte tare iarna. Pentru că simt că-mi fură vraja primăverii și verii. Și chiar a toamnei.
Înaintez pe cărare și mă cufund tot mai mult așteptând ca cineva să mă ghideze spre o lumină. Dar asta nu se întâmplă curând și ploaia mă strivește cu picăturile ei. Mă udă până la piele. Și inevitabil simt cum mă ia frigul. Încep să mă rog. Mă rog să se oprească ploaia și să găsesc drumul spre casă. Trebuie să crezi cu adevărat că poți face un lucru. Și ca prin minune s-a oprit ploaia.
Oare ruga mea din vis care s-a împlinit vrea să-mi spună ceva? Mă întreb ce reprezenta acea cărare din visul meu? Un mister cu trei întrebări: De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?
Dar...uneori mă simt străină în această viață...încerc să o înțeleg, mă implic, mă retrag...
Stând pe marginea patului îmi amintesc că astăzi e o sărbătoare mare: Buna Vestire. Poate această sărbătoare mă va ajuta să lămuresc cât de puțin misterul în ce mă privește: de unde vin, ce sunt și încotro mă îndrept?
Mai ales. Poate știu... dar refuz să cred.