Privirea-mi secole impresoara
De dor, de-amar, de cantec, de suspin,
Timida mea suflare inconjoara
Zambetul amar al aprigului destin.

Toate iubirile din lume… din alte lumi
Le-a trait al meu suflet mic…
Ce-as mai putea cata in juru-mi,
In universul omului… NIMIC…

Inima omului minciuna o slaveste;
Tot ce crede el ca simte e fumul
Anticelor patimi… Doar pe sine se iubeste;
Spre adevaruri sacre inca nu a gasit drumul.

Cenusa hranit-a confuzele trairi,
Pulberea lor… flori de dor imi par;
Din cenusa renescut-au inocentele priviri
Si-n cenusa se sting, caci sunt in zadar…