Femeia - Adagio. Cu aere. Aer blazat. Aer impudic. Aer dominant. Aer doritor de sufocare. Aer răutăcios. Aere de pisică, de copil, de moarte, de înviere, într-un singur mare aer. Aer supranatural. Femeia doare. "A durea nu poate avea ca subiect o persoană sau o ființă". Femeia sfidează definițiile cu tendințe de sinucidere. Femeia e aeriană, înaripată-n tălpi. Femeia nu-și uzează tălpile pe asfalt, femeia și le uzează pe ei. Femeia se scandalizează, sensibilă, dar mai mult scandalizează. Are gust. Are degete. Are buze, are limbă. Are găuri. Aerisite.

Inima - Patetico. E supusă dezbrăcării. Albă-ca-zăpada, gri-ca-frunzele, galbenă-ca-nisipul, verde ca începuturile. Inima e sezonieră. Inima cade. Inima e casantă. Se vrea ascultată, neascultătoarea. Inima se lasă strânsă în pălmi străine. Inima se reconstituie cu degete și cuvinte. Inima, ca și femeia, are gust. Gustul depravării, de unde se nasc ororile când supusă la singurătate. Inima e în mijloc. Inima are propria ei cavitate în femeie și bărbat. Inima se uită la noi.

Bărbatul - Allegro ma non troppo. În mod egal al spiritelor și al animalelor. Non-domestic. Caută nebunia în interior, o găsește la exterior. Aparent impresionabil. Expert în a nu face copii, în teluric și astral și în arta sufletului. La fel de înțelept la etajul 1 sau subteran. O metaforă militară. Soldatul luptă. Înfige steaguri. Primește decorații. Gonește flotele de sinucidere din femeie. Are lumina. Din tranșee, de la capătul tunelului, de la capătul sicriului. Din ochi în ochi.

Femeia-Inima-Bărbatul - Agitato Appassionato. O simfonie complexă de cărnuri și minți. A nu exista în altă ordine, combinații, forme, culori.